Apa este vitala in supravietuire!

Apa e vitala pentru buna functionare a mintii si a corpului – iar de functionarea ambelor
depinde viata ta.
O persoana adulta poate trai 3 saptamani fara hrana, dar numai 3-5 zile fara apa. 57% din
corpul omenesc este apa si pentru buna lui functionare aceasta cantitate trebuie sa ramana constanta.
Inevitabil insa, datorita organelor, functionarii si metabolismului, corpul pierde zilnic 1,5-2 1 de apa
prin urina, excremente, transpiratie si respiratie. Un om poate suporta aceasta pierdere cam 3-4 zile,
insa randamentul ii scade mult. Dupa aceea urmeaza moartea.
In mod obiectiv, stiintific, ca sa poata functiona eficient, orice om are nevoie zilnic de 2-3 1 de
apa pe vreme rece si cam de 4-5 1 pe vreme calduroasa. De la aceasta necesitate vitala nu se poate face
rabat, nu incape nici o tocmeala. Dar, daca pe vreme calduroasa nevoia de apa este evidenta, pe timp de
frig setea se ascunde: s-ar putea sa-i simti ghearele cand e prea tarziu.
Pierderea prin respiratie si transpiratie creste direct proportional cu intensitatea efortului si cu
temperatura ambianta. Voma si diareea maresc si ele pierderile. Toate pierderile trebuie inlocuite fie cu
apa bauta, fie cu apa continuta in hrana.
Cum poti reduce pierderile si retine apa in corp:
– Nu te epuiza. Odihneste-te. Nu fuma.
– Evita incalzirea. Stai la umbra. Daca nu gasesti un paravan sau un acoperis, improvizeaza tu
unul.
– Nu sta pe solul fierbinte sau pe suprafete incalzite.
– Controleaza si rationeaza transpiratia – NU apa.
– Nu manca, sau mananca putin (digestia consuma apa din corp). Mai ales grasimile se digera
greu, au nevoie de multa apa.
– incearca sa bei mai ales seara.
– Nu vorbi. Respira pe nas, nu pe gura. Se zice: a respira pe gura este ca si cum ai baga
mâncarea în nas.
Cand ai apa destula, bea mai multa decat simti nevoia; cand n-ai, micsoreaza transpiratia (redu
activitatea din timpul zilei si lucreaza sau calatoreste noaptea) – dar nu rationaliza apa.
Fa rost de apa proaspata înainte de terminarea proviziilor. Pastreaza si economiseste rezervele,
dar cauta de la inceput o sursa de apa. NU astepta!
CE SA NU BEI
Omul lipsit de apa face orice ca sa bea. Innebunit de sete, el poate ajunge sa inghita chiar
benzina, lichid antigel din radiatorul masinii sau apa de mare. Chiar daca ai la indemana lichide ce par
bune de baut, stapaneste-te si nu te repezi sa bei orice!
Reguli de baza:
– Nu bea apa cu miros sau gust rau; cea in care sunt cadavre, sau din apropierea lor; cea
acoperita cu o pojghita uleioasa sau laptoasa.
– Pe cat posibil nu bea decat apa fiarta, dezinfectata, filtrata.
– Nu bea cu inghitituri mari. Dupa o lipsa mai indelungata de apa, la inceput bea cate putin.
NU bea apa de mare – desi ispita va creste si tot creste. Oricate sfaturi sau informatii ar fi
primit, naufragiatul chinuit de sete incepe sa gandeasca tot felul de nazbatii: poate ca el este altfel decat
ceilalti oameni, poate nu va pati nimic daca bea apa sarata. Doar si altii au baut tot felul de lichide – si
au supravietuit. Si la urma urmelor, fie ce-o fi … si bea (poate chiar accidental).
La inceput i se pare ca a castigat. Saramura il racoreste, il invioreaza, il alina si usurarea pare
ca dureaza un timp, pana ce i se face din nou sete – si bea din nou. Si din nou.
Setea de dinainte de a bea, oricat era de mare, creste acum la dimensiuni de neinchipuit. Si
nechibzuitul – acum rau bolnav, cu pulsul accelerat, limba umflata, pielea albastra, ochii holbati, surd,
inconstient – va muri delirand.
Apa de mare poate fi folosita, insa numai la: racorirea corpului incins; comprese racoritoare
pentru ochii orbiti de soare, clatirea huselor, recipientilor, vaselor cu o crusta de sare pe ele, cand se
anunta o ploaie si vrei sa aduni apa cu cat mai putina sare in ea.
Dar sa nu bei niciodata apa din mare!
Urina – contine prea multe saruri. Iti mareste setea. Foloseste-o la imbibarea unei carpe cu care
sa te stergi pe corp pentru a te racori pe vreme calduroasa. Sau ca sa-ti incalzesti pielea inghetata de
ger.
Alcool – nu bea niciodata, nici un fel de bauturi alcoolice. Ele extrag apa din organele vitale
pentru a se digera. In plus, oricat de putin alcool poate provoca si actiuni nechibzuite sau periculoase in
situatiile critice de supravietuire. Alcoolul reduce capacitatea de efort, te face sa percepi gresit distanta,
inaltimea, adancimea s.a.m.d.
Apa din acumulatorii cu plumb contine acid sau plumb, ambele otravitoare. Suc de peste:
multe lichide extrase in acest fel sunt periculoase.
Apa din topirea zapezilor – suvoiul de apa topita din zapada sau gheata de pe munte, care se
scurge la vale, contine impuritati rezultate din sfarmarea si macinarea pietrelor. Dar nu renunta, mai
cauta, in aceleasi zone se gasesc de obicei izvoare, paraie sau ochiuri cu apa curata.
Sucuri extrase din plante sau animale: daca sunt laptoase, sarate, cu gust de sapun – NU se
beau; exceptiile (de exemplu laptele nucii de cocos) sunt enumerate la 
CUM ALUNGI SETEA?
Inseal-o: suge ceva. Incearca si o sa vezi ca merge. Daca ti-e frica sa nu inghiti obiectul pe
care-l sugi (pentru ca ar fi prea tare ori prea mare), alege ceva mic, moale si care nu absoarbe lichid. O
nuca, o pietricica, o frunza sau guma de mestecat. Foarte potrivita ar fi o pruna. Sau o bucata de ceapa.
Nu se recomanda sa sugi zapada sau gheata (iti mareste setea si ingheata stomacul). Daca
totusi esti silit s-o faci, atunci tine apa topita in gura pana se dezmorteste si se incalzeste; intarzie
inghititura. Ar fi mai bine sa inghiti si putina mancare impreuna cu apa proaspat dezghetata, ca sa
protejezi stomacul. Si tigarile ajuta – dar pe de alta parte usuca gura mai rau decat celelalte solutii.
Nu te agita: cand n-ai apa destula, scopul principal este sa transpiri cât mai putin. Indiferent
ce faci, gandeste-te mereu cum sa pastrezi apa in corp. Apa pierduta prin transpiratie trebuie inlocuita,
si daca n-o ai…
Pe timp calduros, misca-te incet, ca intr-un film dat cu incetinitorul. Nu te agita, nu te speria,
nu fugi. Daca pe vreme caniculara esti foarte activ, nevoia de apa creste in ritm ametitor.
Pe vreme rece esti nevoit sa muncesti mult: la construirea unui adapost, la adunatul lemnelor,
la adusul ghetii si zapezii de topit pentru apa – dar chiar si atunci incearca sa transpiri cat mai putin
(Odihneste-te cat mai des. Dormi oricand poti. In cazul unui grup de supravietuitori, organizati
lucrul prin rotatie, in schimburi, astfel ca unii sa se odihneasca in timp ce un numar minim de persoane
isi indeplinesc norma.
Adapteaza imbracamintea: pe vreme caniculara trebuie acoperit corpul, pentru a controla
astfel evaporarea transpiratiei. In loc sa scoti haine – mai pune pe tine. Incheie-ti nasturii la guler, la
mansete, la haina. Acopera-ti picioarele si capul  Nu risipi apa din corp. Pastreaza
umezeala, tinand-o in corp sau macar pe piele.
In bataia soarelui poarta haine albe, deschise la culoare, de exemplu o camasa alba peste o
haina neagra. Poate ca nu va fi comod, dar in felul acesta razele soarelui se reflecta si nu mai evapora
sudoarea. Ai putea sa te racoresti si sa te simti bine doar daca reusesti sa pierzi repede transpiratia, de
exemplu dezbracandu-te. Dar, cand e cald si nu ai si nu gasesti apa, o astfel de placere ar fi un lux prea
mare.
Pe vreme friguroasa sudoarea te poate ingheta. In acest caz micsoreaza gradul de transpiratie
prin slabirea hainelor stranse, dezbracarea gradata – la începerea mersului sau lucrului, respectiv prin
imbracarea, incheierea, strangerea lor la loc – cand te opresti
Nu te incinge: pe vreme calduroasa racoreste-te umezind fata, gatul, mainile cu o carpa udata
in apa de mare, urina sau alcool. Pe o pluta, intr-o barca de salvare, daca soarele dogoreste, stropeste-ti
hainele cu apa de mare, fara a exagera. Nu sari in mare (pericol de rechini; s-ar putea sa nu te mai poti
urca in barca din cauza ca esti prea slabit sau obosit).
Stai la umbra: daca este cald si stai in bataia soarelui, ai nevoie de o cantitate de doua ori mai
mare de apa decat la umbra. Deci, foloseste orice umbra gasesti – langa un automobil, un copac, o
stanca, o duna de nisip. Sederea la umbra rezolva si problema conservarii sudorii si potolirea acceselor
de sete care se accentueaza in timpul marsului. Daca nu gasesti un adapost, improvizeaza unul din orice
ai la tine: panza, haine, echipament, folosind pentru constructie fie principiul rezemarii (obtii un
paravan), fie al cortului (acoperis).
Pe vreme calda orice adapost trebuie sa aiba gauri sau deschideri prin care sa poata circula
aerul. De asemenea, nu te culca direct pe sol, ci aseaza-te pe ceva ridicat – temperatura e cu cateva
grade mai scazuta la 30 cm. deasupra nisipului cald, solului sau stancii. Izoleaza-te de sol cu orice
material gasesti. Si sub Suprafata solului este mai racoare.
Activitatea, miscarea principala trebuie facuta la umbra, noaptea – de exemplu: marsul,
munca. Daca esti silit sa te deplasezi, noaptea poti sa parcurgi un numar dublu de kilometri fata de
timpul zilei, cand soarele te frige, te doboara si te inspaimanta.
Nu manca:
a) Nimic – daca ratia de apa este de doar 1 l/zi.
b) Proteine (oua, lapte, peste, branza) – daca dispui de maxim 5 1 de apa/zi -caci digestia
proteinelor necesita multa apa.
Mananca fructe, dulciuri, biscuiti, plante.
CUM GOSPODARESTI APA?
Consumul rational al apei inseamna sa bei cate putin, in mod sistematic, la intervale regulate,
fara sa astepti aparitia senzatiei de sete.
Folosirea rationala a apei presupune si un antrenament (pentru ca in timpul efortului sa
consumi o cantitate redusa de apa sau alte lichide), dar si respectarea unor reguli, cum ar fi: dupa efort,
apa poate fi consumata (in functie de nevoie) fara restrictii; este preferabil sa bei bauturi calde, nu reci,
in special pe timpul efortului sau imediat dupa aceea; in zonele unde apa lipseste sau este greu de
procurat, consumul ei trebuie sa fie organizat.
Rezerva existenta – bea oricand ti-e sete. Cel mai bine este putin si des. Nu te prosti sa imparti
singura cana de apa disponibila in 50 de portii de cate o lingurita – cu gandul ca ele iti vor ajunge sa
traiesti 50 de zile. Daca n-ai apa deloc, la +10°C poti rezista cel mult 5 zile. Cu 2 litri, rezisti 6 zile –
daca nu te misti si nu consumi energie. Cand temperatura este de +50°C, in desert poti trai fara apa cel
mult doua zile. Chiar si cu jumatate de litru de apa – tot numai doua
zile rezisti. Chiar si cu unu sau doi litri – tot doua zile. De-abia cu 5 litri poti sa mai rezisti inca
o zi in aceasta caldura ingrozitoare.
Bea oricand ti-e sete. Caci importanta este apa pe care o ai in tine. Nu-ti fie teama ca bei prea
mult. Oricine poate inghiti 2-3 litri de apa fara probleme. In conditiile caldurii din desert corpul elimina
aceasta cantitate in doua ore numai prin sudoare. In plus, mai pierzi apa si prin urina, excremente,
voma.
Bea suficienta apa, mai ales pe vreme rece – chiar cand nu simti setea. Corpul are oricum
nevoie de apa si, la fel ca in situatia temperaturilor ridicate, este daunator sa-l chinuiesti – cand apa
dupa care tanjeste este disponibila. Mai devreme sau mai tarziu – ori completezi necesarul de apa din
corp, ori – adio viata.
Daca ideea ca faci economie de apa iti mareste optimismul, foarte bine, nu bea apa in prima zi
(daca insa esti ranit- nu te abtine!). Dar apa trebuie rationalizata pentru ca fiecare membru al grupului
de supravietuitori sa capete o portie corecta.
Cand bei, nu uita sa umezesti buzele, gura si gatul înainte de a inghiti. Dupa o perioada cu apa
putina la dispozitie, cand apare apa mai multa (de exemplu o ploaie) nu face excese: bea incet si cate
putin. Cand esti uscat de sete si dai de apa – nu te repezi, controleaza-te, bea o cana incet, cu inghitituri
mici si de-abia dupa cateva minute pe a doua s.a.m.d.
Inainte de a pleca la drum, mai bea odata – mult mai mult decat ai nevoie. In timpul marsului
bea des si cate putin. Faptul ca te-ai umplut cu apa de la inceput o sa-ti fie de mare folos mai tarziu,
daca ramai rara apa.
Rezerve noi. Cand rezervele de apa sunt completate de ploaie, dintr-un rau sau o oaza, inainte
de a pleca mai departe, bea mai mult decat ai nevoie. Umple bine corpul cu apa.
Daca umbli in desert, ia provizii de apa cat mai mari posibile – chiar in dauna altor bagaje si
echipamente Transporta apa in vase inchise.
CUM FACI ROST DE APA?
Drumetul ratacit poate lupta cu setea sugand o frunza verde (desi aceasta actiune nu-l ajuta
fiziologic – vezi mai inainte) sau controlandu-si intensitatea transpiratiei (aceasta il ajuta). Dar pana la
urma – el trebuie sa gaseasca apa. Si dupa ce a gasit-o, trebuie s-o faca buna de baut.
Apa poate fi procurata din: surse existente la suprafata pamantului (rauri, paraie, izvoare,
helestee, canaluri, bazine), surse subterane (ascunse sub un strat subtire de pamant, in zone umede,
fantani, pesteri, grote), alte surse (de exemplu sub nisipul din albia unor cursuri de apa in aparenta
secate, diferite gropi sapate pe loc, zapada si gheata topite, roua, plante, fructe, ploaie etc).
Nu este admisibil ca cineva din grup sa ramana pasiv, sa astepte. Toti trebuie sa caute apa.
Ploaia- fii atent la semnele de schimbarea vremii. Fii pregatit pentru caderea ploii: curata
vasele murdare. Majoritatea materialelor pot fi impermeabilizate prin frecarea lor cu o lumanare, cu unt
sau ceara. Pentru a dizolva coaja de sare depusa pe husele si panzele barcii, clateste-le in mare. Chiar
daca pe ele mai ramane ceva, va fi prea putina ca sa-ti faca rau.
Ca sa aduni apa de ploaie – intinde hainele. Aceeasi treaba poti s-o faci si cu frunze mari de
copaci. Foloseste scorburile din copaci sau jgheaburile formate de stanci. Daca e timp, sapa o groapa in
pamant si captuseste-o cu o foaie de panza, prelata sau plastic. Sau cu hartie uleiata, frunze etc.
Foloseste orice poate sa impiedice scurgerea apei spre solul care e la fel de insetat ca si tine.
Firul de apa de ploaie care se scurge pe trunchiul unui copac inclinat sau pe o ramura groasa
poate fi dirijat si captat cu ajutorul unui soi de fitil lung, realizat dintr-o bucata de tesatura (rupta dintro
haina) innodata in jurul trunchiului sau ramurii, care sa ajunga intr-un vas Sau, construieste
un mic baraj care sa conduca suvoiul de apa aparut spre o adancitura din stanca.
5.1. Culegerea apei de ploaie din copac
Roua – poate sa cada in cantitate mare chiar in desert, in locuri aride. Construieste (din timp)
capcane de roua: suprafete stralucitoare cum ar fi dosul foliei termoizo-latoare (care se asterne pe
pamant pentru a dormi pe ea in excursie), sau capacul de la roata autoturismului, sau bucati din carcasa
autoturismului, sau cutii de conserve. S-ar putea depune si pe pietrele sau plantele din apropiere.
Scoala-te devreme si verifica. Scurge roua in vase. Aduna, suge roua cu bureti sau carpe.
Sapa o groapa pentru roua – pe care o captusesti cu o prelata, panza sau plastic – si pune in ea
pietre, sau bolovani curatati, scosi din nisipul desertului. Roua se poate aduna pe ele si apoi se scurge
pe fundul gropii.
Zapada – se topeste neeconomicos, cu mult combustibil – si se obtine putina apa. Iar necesarul
este de 2-3 l/zi, de persoana!
Zapada poate fi topita si in palma – dar cu pericolul unor degeraturi.
Ca sa topesti zapada, nu umple vasul sau cutia de conserve de pe foc. Pune cate putina, nu
toata deodata. Ar fi si mai bine daca vasul ar avea de la inceput putina apa pe fund. Iar cand termini de
baut, lasa in vas putina apa pentru urmatoarea topire. Indeasa mereu zapada in vas si agita vasul in
cursul topirii.
Bucatile de zapada pot fi topite si la soare, asezate pe o carpa neagra intinsa pe o stanca. Dupa
ce se imbiba, stoarce carpa intr-un vas. Cel mai bine topesti zapada cand gatesti: cu acelasi foc rezolvi
toate treburile.
Zapada de la adancime este mai compacta si se topeste mai bine decat zapada proaspata,
afanata de deasupra.
Nu bea apa care provine din zapada imbibata cu apa de mare.
Gheata – este o sursa buna de apa. Daca insa mai ai si alta sursa, nu irosi combustibilul ca sa
topesti gheata. Trebuie facuta distinctia intre gheata veche din mare si cea noua. Se va folosi numai cea
veche, pentru ca este mai putin sarata. Topeste putin si vezi ce gust are, cat de sarata este. Gheata veche
e albastra, se sparge si are colturi boante. Cea noua are culoare gri laptos, iar spartura este unghiulara,
ascutita.
Gheata luata dintr-un aisberg este buna, dar nu este recomandabil sa te apropii de el caci se
poate rasturna, chiar daca aparent este fixat intr-un camp, de o banchiza – deoarece gheata de sub apa se
topeste mai repede decat cea de deasupra.
Apa din baltoacele de pe banchiza este de obicei buna de baut – daca provine din gheata
veche. Balta de langa mal contine apa sarata de la valuri, stropi, nu are apa buna de baut. Judeca
situatia, folosind bunul simt. Si gusta apa.
Apa de la suprafata solului. Sursele de apa pot fi descoperite prin indicii cum ar fi: potecile
oilor, caprelor, vitelor; directia de zbor a pasarilor in timpul serii; oracaitul broastelor; cararile facute de
animale salbatice care, in general, duc spre apa; prezenta unor portiuni cu iarba deasa de culoare verde
inchis; prezenta stufului, a trestiei, a salciei, a plopului etc, chiar la altitudine mai mare.
Existenta unor plante nu inseamna automat ca pe acolo este apa la suprafata. Mai cauta si alte
semne. De exemplu – pasari agitandu-se in desert. Sau pasari rotindu-se deasupra a ceva. Sau drumurile
batatorite. Cand intalnesti una sau mai multe gauri in pamant, cerceteaza-le; acolo s-ar putea sa fie un
mic rezervor subteran.
Cauta o oaza. De obicei oazele sunt legate prin drumuri batute de caravane.
Noroiul – imbiba o panza, o basma sau un burete in noroi, apoi stoarce-o.
Plantele – adeseori contin apa. Plantele din familia cactusului sunt utile si merita sa fie
adunate, oricat de uscat si pergamentos le-ar fi aspectul. Cu sau fara cutit, taie-le varful si stoarce-le.
Zdrobeste-le, cu o piatra – poate se scurge un lichid sau o zeama mai vascoasa. Daca insa este laptoasa,
nu o bea.
Nu-ti consuma energia scotocind prin tufisurile, sau pe langa copacii din desert ca sa cauti la
suprafata radacinile ce contin apa. Ele exista (intinzandu-se radial pana la 15 m de tulpina), dar nu
trebuie sa fii sigur ca le vei gasi. Oricum, solul trebuie cercetat la 1-2 m de copac. Dar nu consuma prea
multa transpiratie pentru aceasta scormonire.
Plantele din jungla pot contine apa proaspata. Incearca-le pe toate. De exemplu, tulpina (ca o
trestie groasa) de bambus verde contine adeseori un lichid potabil; bambusul galben si crapat a adunat
in interior apa de ploaie. Daca auzi clipocind inauntru, taie, sau da o gaura deasupra fiecarui nod. Din
tija de bambus se poate face un vas foarte bun pentru apa.
Si vitele, plantele cataratoare, sunt foarte bune. Alege un fir, o tulpina groasa, o liana si
reteaz-o cat mai sus posibil. Apoi reteaz-o jos si aduna intr-un vas zeama ce se scurge din ea (nu baga
capatul tulpinii in gura ca sa sugi din ea, s-ar putea sa faci o iritatie la gura sau pe piele). Dar atentie:
daca lichidul obtinut este laptos, nu-l bea Despre extragerea laptelui din nuca de cocos, Sau ia apa din frunze, infasurandu-le (direct pe copac, sau taiate) cu un sac sau o punga de
plastic Apa se evapora din frunze si se condenseaza pe folie. Aranjeaza o panta, un loc in care
sa se adune apa: un colt de sac lasat mai jos, un sant etc.
5.2. Culegerea apei de condensare de la plante
Vietuitoarele indica apa:
Mamiferele – au nevoie de apa. Ierbivorele nu stau departe de apa (trebuie sa bea in zori si
seara). Urmele animalelor converg spre apa; urmareste-le spre vale. Carnivorele nu au nevoie de apa;
si-o iau din corpul prazii.
Pasarile – vegetariene (porumbel etc.) nu stau departe de apa (beau in zori si la apus). Cand
zboara in linie dreapta si pe jos – se indreapta spre apa. La intoarcerea de la apa zboara din copac in
copac, odihnindu-se des. Pasarile de apa si cele de prada nu beau des; nu sunt bune indicatoare pentru
apa.
Insectele – albinele sunt foarte bune indicatoare. Ele se departeaza la max. 6,5 km de stup sau
de apa. Furnicile depind de apa: o coloana de furnici care se catara pe un copac probabil se indreapta
spre un mic rezervor de apa. Majoritatea mustelor nu se departeaza mai mult de 90 m de o apa.
Reptilele – nu sunt bune indicatoare de apa.
Oamenii, bastinasii – urmele si potecile lor duc spre un izvor, un put sau o balta. S-ar putea ca
sursa de apa sa fie acoperita cu crengi sau pietre, ca sa-i reduca evaporarea. Pune capacul la loc.
Apa subterana rezulta din ploi sau zapezi care se infiltreaza la mare adancime in pamant, chiar
daca uneori solul la suprafata pare uscat. Procurarea apei de la adancime necesita: efort, timp, unelte de
sapat.
Nu-ti cheltui energia intr-un loc cald si arid, cautand fara succes apa care s-ar putea sa fie (sau
nu) in subsol. N-are rost sa cauti, daca nu sunt semne sau dovezi concrete ca ar exista apa. Daca stii sa
simti si sa descoperi (cu pendulul sau nuiaua) apa ascunsa, e grozav. Daca nu, mai bine pastreaza-ti
energia si transpiratia. Nu sapa niciodata cu frenezie si la intamplare. Merita sa sapi: intr-un teren cu
iarba verde si deasa; sub o panta; langa plantele sau copacii care au nevoie de multa apa;, unde sunt
semne ca uneori, dupa o ploaie, locul respectiv devine un izvor.
In terenurile stancoase apa subterana poate fi gasita pe unde este calcar, grohotis. In timpul
sezonului ploios apar izvoare pe fundul unor vai seci sau pe pantele laterale ale unor inaltimi
invecinate.
Anumite forme de relief indica existenta apei, mai ales daca si solul este umed:
a) Pesterile dintr-un tinut calcaros (vezi la #14 si #15); crapaturile din stanci; izvoarele;
locurile umede; baltoacele.
b) Falezele – cauta apa la baza peretilor calcarosi. In zonele cu lava (tufuri) vulcanica, pe
falezele avand aspectul unor tevi de orga, de obicei siroieste apa.
c) Vaile pot avea izvoare, paraie sau baltoace care apar in diverse locuri si conditii: de
exemplu, acolo unde valea traverseaza o fasie de lava sau o adancitura intr-un teren nisipos, cu apa
scurgandu-se pe peretii laterali.
d) O inaltime ofera avantajul unui punct de observatie bun, din care se vede o suprafata mare
de teren. Cauta de sus zonele cu vegetatie mai abundenta sau
mai verde, dinspre fundul vaii sau pe langa acesta. Sapa un sant sau o groapa la baza zonei cu
plante verzi si asteapta; sunt sanse sa se umple cu apa. Pe de alta parte, vegetatia prezenta pe un teren
arid, dar plan si orizontal, nu ne da mari sperante de gasire a apei.
e) Albiile raurilor uscate pot avea apa in punctul cel mai de jos al exteriorului oricarui cot. De
asemenea, pot avea apa terasele amplasate deasupra albiei uscate.
f) Sisturile, rocile sedimentare, terenurile argiloase ofera adeseori apa daca sapi in ele – mai
ales sub o faleza. Si daca sunt umede.
g) in nisipul, pe plaja de la malul marii: incearca in punctul cel mai de jos, intre dune, pe
partea opusa marii. Dupa ce dai de apa, de umezeala, nu mai adanci groapa – s-ar putea sa ajungi la apa
sarata. Opreste sapatul si asteapta. Apa adunata va fi mai buna spre suprafata si mai salcie spre fund. la
si bea apa de la suprafata cu o scoica mare (e buna si la sapat). Dar nu te omoara nici apa salcie, bauta
cate putin. Eventual sapa mai multe gropi – chiar si in zona aflata deasupra urmei lasate de nivelul
maxim al marii, in urma fluxului.
h) Pe insulele uscate si aride adeseori poti gasi apa daca sapi gauri in depresiunile aflate la
circa 30 m departare de mal, deasupra urmei lasate de nivelul maxim al marii, de flux.
Alambicul improvizat – daca ai o bucata de aprox. 80 x 80 cm de folie din plastic, poti incerca
sa „mulgi” solul din desert. Metoda nu da rezultate oricand, dar uneori poate produce chiar mai mult de
0,5 l/zi.
Intr-un loc neumbrit sapa o groapa tronconica avand la partea de sus diametrul de aprox. 1 m.
si suficient de adanca ca sa incapa in ea o galeata (sau orice alt vas cu gura mare). Intinde plasticul
peste groapa si fixeaza-i marginile cu pamant sau pietre (scoase din groapa). In centrul foliei pune o
piatra, care-i va da o forma de con cu varful in jos. Galeata sau vasul colector va avea gura cam la 5 cmsub varful conului  .

 Alambicul solar
Soarele va incinge foarte tare aerul si peretii gropii de sub plastic – ceea ce va forta evaporarea
apei din pamant. Cand aerul de sub plastic se satureaza cu vapori de apa, pe suprafata foliei se
condenseaza picaturi, caci folia este mai rece decat aerul de sub ea. Picaturile cad in vas. Instalatia
functioneaza si noaptea, caci solul este cald, iar folia este rece. Totul este sa ai rabdare.
Freaca fata de jos a foliei cu nisip si picaturile de apa formate vor curge mai usor pe ea, dar
vezi ca suprafata foliei sa ramana curata. Daca ai si un furtun, o teava sau o trestie, poti sa-i infigi un
capat in galeata. Vei putea suge apa cu teava, fara a mai demonta plasticul.
Apa fiind distilata are un gust statut. Adauga-i un varf de sare, vars-o sau vantur-o dintr-o cana
in alta. Din cand in cand verifica plasticul, sa nu atinga peretii gropii, caci s-ar pierde o cantitate de apa.
Nici sa nu atinga vasul sau galeata. Daca plasticul este transparent, se poate vedea condensarea
picaturilor.
Instalatia colecteaza si apa de ploaie. Ea functioneaza si ca o capcana: broastele, serpii, alte
animale mici care se strecoara inauntru nu mai pot scapa si iti completeaza hrana.
Atentie: unele locuri, amplasamente, sunt mai productive decat altele. O gaura facuta in sol
deasupra unui strat de stanca seaca repede. Cand productia incepe sa scada pregateste-te sa muti
alambicul in alta parte.
Un loc bun poate da 1 l/zi timp de o luna. Dar jumatatea de litru de apa pe zi se obtine chiar si
in locurile proaste. O singura instalatie nu produce apa suficienta pentru supravietuirea unei persoane
pe vreme caniculara, dar 2-3 bucati te pot ajuta sa scapi.
Cazanul solar- este un echipament aflat in dotarea barcilor de salvare care serveste la
fabricarea apei de baut. Se pastreaza dezumflat. Cand ai nevoie de el, il umfli pana ia forma de sfera, ca
o minge. Distilarea apei de mare se face cu ajutorul caldurii de la soare, in mod asemanator cu
functionarea alambicului -descrisa mai sus.
Daca sunt disponibile mai multe astfel de mingi, cand vremea este senina, leaga-le bine si
pune-le pe mare pentru a obtine cat mai multa apa de baut.
Trusa de desalinizare – poate exista in dotarea barcii de salvare. Pastreaz-o ca rezerva daca ai
cazane solare in functiune sau daca ploua.
 CURATA APA
Orice apa gasesti trebuie s-o consideri poluata. In apa se pot gasi: impuritati solide
(anorganice, organice), chimicale (metale grele, halogeni), organisme vii (bacterii, virusi etc).
Chiar apa (aparent) foarte curata poate fi contaminata. De la robinet curge apa poluata. Iar
paraul ispititor de la munte poate a trecut deja printr-un sat, sau pe langa o stana, sau peste un animal
mort.
Desi unii supravietuitori au baut cele mai jegoase lichide fara sa le curete si nu au patit nimic,
pericolul imbolnavirii cu holera, febra tifoida, dizenterie, enterita, chist hidatic s.a.m.d. este prea mare,
iar urmarile prea grave, ca sa-ti permiti riscul de a face ca ei.
Exista diverse metode de purificare a apei:
a) Filtreaza toata apa printr-o tesatura sau batista impaturita – ca sa retina suspensiile de roca,
nisip, rugina, praf. Sau, alt filtru improvizat: baga intr-o punga de plastic, o cutie de conserve, un ciorap
(curat), straturi succesive (grosime de circa 3 cm) de pietris (jos), nisip, carbune pisat. Dupa filtrare apa
trebuie dezinfectata cu una dintre metodele b , c , d. Filtrarea nu dezinfecteaza!
b) Fierbe-o bine cel putin un minut (mai bine 10 minute, plus cate 1 minut pentru fiecare 300
m inaltime fata de nivelul marii), apoi las-o sa-si depuna toate suspensiile. Vasul pentru fiert poate fi
confectionat dintr-o trestie de bambus, cutie din hartie, coaja de copac (salcie) – vezi la #16.
c) Toarna in vas putina tinctura de iod in solutie 10% (5 picaturi la un litru de apa; 10 picaturi
– daca apa este tulbure). Lasa sa stea asa cam 1,2 ore. Dezinfecteaza si marginea vasului, scurgand
peste ea si clatind-o cu putina apa tratata, si mai asteapta un timp. Sau foloseste permanganat de potasiu
– .d) Foloseste tablete pentru tratarea apei (avand ca substante active clor, iod, argint),
respectand instructiunile de pe cutia lor.
e) Gustul apei poate fi imbunatatit adaugandu-i putina sare, sau vanturand-o dintr-un vas in
altul.
Sau, un caz mai special: daca ai nimerit intr-o (veche) mina de plumb – cu sau fara voia ta (de
exemplu te-ai adapostit in cazul pericolului unei explozii atomice) – poti gasi baltoace cu apa. DAR ele
au la suprafata un strat din praf de plumb, foarte otravitor. Pentru a face rost de apa curata, baga-ti
degetul in ureche, manjeste-1 cu ceara, apoi infige degetul in baltoaca. Ceara va rupe tensiunea
superficiala a stratului cu plumb. Nu ai decat sa sugi, apa din baltoaca prin gaura curata, aparuta acolo unde a fost degetul.

Acest articol a fost publicat în NECESAR SUPRAVIETUIRE și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s