Top 10 cazuri de supravietuire.

 Top 10 cazuri de supravietuire.

 

In aceste vremuri grele, în care ne confruntăm cu dezastre naturale, cu catastrofe antropice şi tulburări sociale, este o binefacere să auzim poveşti de supravieţuire ieşite din comun. Bineînţeles, există mulţi oameni curajoşi care reuşesc să învingă, în fiecare zi,  boli mintale şi fizice dar în lista de mai jos veţi regăsi cele mai ciudate şi extraordinare povesti, din istoria omenirii, în care personajele sfidează moartea.

 

10. Cocoşul Mike

Într-adevăr, acest cocoş a demonstrat că o pasăre poate să supravieţuiască fără cap. Doamna Olson l-a trimis pe soţul ei în grădină să prindă o pasăre pentru cină şi acesta a luat un topor pentru a tăia gâtul unui biet cocoş. Totuşi, din neatenţie, nu a atins cu toporul vena jugulară sau trunchiul cerebral, şi cocoşul, în vârstă de cinci luni şi jumătate, a supravieţuit. Cocoşul Mike a ajuns celebru în cele optsprezece luni de viaţă în care cei neîncrezători îl vedeau cum se plimbă ţanţoş sau cum încerca să ciugulească şi să croncănească în loc să cânte. În cele din urmă, în 1947, pasărea care a suferit foarte mult timp a murit, sufocându-se în timpul nopţii.

9. Sophie Tucker

Acest câine de turmă australian a devenit una dintre cele mai recente legendare cazuri de supravieţuire după ce a alunecat peste bordul iahtului în care se afla cu stăpânii săi, în noiembrie, 2008. Câinele în vârstă de patru ani a înotat o distanţă de aproximativ opt kilometri în ape pline de rechini ajungând pe o insulă apropiată, Queensland, învăţând să vâneze caprele şi ursuleţi koala pentru a supravieţui până ce familia avea să îl găsească.

8. Joe Simpson

Explorator britanic a încercat să escaladeze muntele Siula Grande, în Anzi, a căzut şi şi-a fracturat un picior. Pentru a ajunge la poalele muntelui cât mai repede, grăbit fiind de furia unei viscol, partenerul lui Joe, Simon Yates, se agăţase de o stâncă şi îl cobora încet până în clipa în care Joe a alunecat pe un strat de gheaţă, aproape târându-l şi pe Simon după el. Neştiind sigur dacă partenerul său mai trăieşte sau nu, după o oră de ezitări, Simon a hotărât să taie frânghia, în cele din urmă. Joe a căzut într-o crevasă pe un aisberg, rănindu-se grav. În ciuda rănilor, a deshidratării şi a hipotermiei, Joe a reuşit să se târască până la locul de campare unde i-a găsit pe Simon şi pe ceilalţi prieteni, cu puţin înainte ca aceştia să plece.

7. Wenseslao Moguel

În urma Revoluţiei Mexicane au murit foarte multe persoane dar niciuna nu a sfidat moartea, aflându-se la numai un pas de ea, precum Wenseslao Moguel. La 18 martie, 1915, tânărul a fost capturat şi condamnat la moarte prin împuşcare. Plutonul de execuţie l-a împuşcat de opt ori după care încă odată, în cap. A simulat moartea până ce soldaţii au plecat şi a scăpat în mod miraculos. Bărbatul din poza cu Wenseslao este dl. Ripley, cel care a jucat în filmul „Ripley’s Believe it or Not”.

6. Alexander Selkirk

În 1704, acest supravieţuitor, originar din Scoţia, a fost abandonat pe o insulă pustie din sudul Oceanului Pacific din cauza problemelor provocate pe o navă de expediţie. Părăsit, având doar o muschetă şi nişte praf de puşcă, unelte de dulgher, un cuţit, o biblie şi câteva haine, Alexander a rezistat patru ani şi patru luni în pustietate, bucurându-se doar de prezenţa câtorva feline domesticite. În 1709, după ce s-a ascuns de două nave spaniole care au părăsit insula din teama de a nu fi capturate, Selkirk a fost descoperit, în cele din urmă, de o navă engleză, cu a cărui echipaj s-a împrietenit.

5. John McCain

Probabil acest politician renumit nu a câştigat alegerile, dar cu siguranţă a câştigat lupta pentru existenţă, în octombrie, 1967. A stat în închisoarea Hanoi Hilton timp de cinci ani şi jumătate, îndurând nenumărate incidente groaznice precum tortură, doi ani de carceră şi o tentativă de suicid. McCain afirmă, din propria-i experienţă: „am învăţat ceea ce toţi învaţă acolo şi anume că oricine are un moment de vulnerabilitate. Eu l-am descoperit pe-al meu.”

 

4. Douglas Mawson

Australianul a fost o personalitate însemnată a aşa-numitei epoci a marilor descoperiri de la Polul Sud. Totuşi, expediţia sa la Polul Sud, care a început în decembrie 1911, nu a luat sfârşit niciodată. A fost singurul supravieţuitor al echipei sale după ce prietenul său, locotenentul Ninnis, a căzut într-o crevasă cu tot cu sania trasă de câini şi cu tot cu provizii. Celălalt membru al echipei de expediţie, Xavier Mertz, a murit din cauza organismului slăbit, răcind şi intoxicându-se cu vitamina A după ce a mâncat ficat de câine. Ironic este faptul că Mawson l-a hrănite pe Mertz cu ficat de câine gândindu-se că este mult mai hrănitor decât muşchiul şi acest lucru a dus la hipervitaminoza A. Mawson a continuat expediţia singur şi a căzut într-o crevasă sub sanie. Se afla într-o stare atât de gravă când a ajuns la locul de campare încât salvatorul său a exclamat: „Dumenzeule, care dintre ei eşti?”

 

3. Juliane Koepcke

La 24 decembrie, 1971, dintre cei nouăzeci şi trei de pasageri aflaţi la bordul aeronavei LANSA 508, a supravieţuit doar adolescenta în vârstă de şaptesprezece ani, Juliane. Avionul a fost lovit de un fulger în timp ce zbura deasupra pădurii tropicale din Peru, iar Juliane a fost catapultată din avion cu tot cu scaun, căzând în gol de la o distanţă de trei kilometri în desişul pădurii. Se răsucea în gol, nu mai vedea cu un ochi, avea clavicula fracturată, tăieturi şi vânătăi. Urmând sfatul tatălui ei biolog, care spunea să se ghideze după cursul apei deoarece acolo unde e apă e şi civilizaţie, Juliane, care purta o fustă scurtă şi sandale, a călătorit trei zile până ce a găsit o cabană. Şi-a curăţat rănile şi tăieturile infectate şi a aşteptat până ce locuitorul s-a întors. În cele din urmă, şi-a reîntâlnit tatăl şi şi-a continuat studiile pentru a deveni specialist în zoologie.

 

2. Accidentul aviatic din munţii Anzi

Avionul Air Force 571, de pe aeroportul din Uruguay se îndrepta către munţii Anzi, vineri, 13 octombrie 1972, când s-a lovit de vârful munţilor din cauza vizibilităţii reduse cauzate de nori. La bord se afla şi echipa de rugbi de la Facultatea Stella Marris din Uruguay care avea meci în Chile însă doar şaisprezece dintre pasageri au supravieţuit pentru a povesti întâmplarea. Ceilalţi au murit în urma accidentului, la câteva zile, fie din cauza rănilor fie de frig, iar opt au fost prinşi de o avalanşă pe 17 octombrie. Supravieţuitorii nu au avut de ales decât să se hrănească cu carnea cadavrelor propriilor lor colegi pentru a-şi câştiga existenţa în acele condiţii grele. Acestia au fost găsiţi la aproximativ zece săptămâni de la accident când doi dintre acestia, intalnisera din intamplare un călăreţ chilian.

 

1. Paul Templer

După ce a servit, ani la rând, Armatei Britanice şi după ce a călătorit în jurul lumii în căutarea aventurii şi a pericolului, Paul Templer a hotărât să „se stabilească” în apropierea râului Zimbabwe şi să devină ghid turistic. În timpul unei călătorii obişnuite, ghidând un grup de turişti, de-a lungul râului Zimbabwe, a fost atacat, pe neaşteptate, de unul dintre cele mai feroce animale din Africa, hipopotamul. Aproape că acesta a reuşit să răstoarne una dintre canoe aruncându-l pe celălalt ghid în apa învolburată. Templer a sărit să îşi salveze colegul, dar hipopotamul a apărut între cei doi şi l-a apucat pe Templer de cap, în acelaşi timp strângându-i braţele cu dinţii săi ascuţiţi. Hipopotamul l-a tras la fundul apei, şi ameţit fiind în acel moment, singurul lucru la care Templer se putea gândi era: „mamă, ce întuneric e aici!”. Cumva, a reuşit să se elibereze dintre fălcile hipopotamului şi a înotat la suprafaţă însă pericolul nu trecuse. Hipopotamul îl rănise grav pe Templer la unul dintre braţe, fracturându-i câteva coaste şi sfâşiindu-l pe spate şi pe piept. După o operaţie care a durat şapte ore şi care a implicat amputarea braţului grav rănit, Templer a început să străbată drumul lung către recuperare. Acest lucru nu l-a descurajat şi a continuat să ghideze expediţii safari, să lucreze ca antrenor, să ţină discursuri în public, rămânând unul dintre cele mai de seamă persoane care se ocupau de strângerea de fonduri pentru casa de copii „Make-a Difference”.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s