Arta de a te lupta

O lupta-i viata deci te lupta

 Cred ca nu
exista om pe lumea asta care sa nu fi avut de purtat macar o lupta. te lupti cu
ispite, te lupti cu altii, te lupti pentru ceva (sau pentru cineva), te lupti cu
tine… oricum ar fi nu poti sa renunti la lupta, nu poti sa te ascunzi de ea,
nu poti sa te dai batut. ma rog…poti sa te lasi in voia valului, in voia
vietii. poti sa shezi bland si sa astepti sa vezi unde te duce. poti sa faci
asta. dar…merita? daca te lasi in voia curentului te va duce undeva, dar
categoric nu acolo unde ai visat. ca sa iti indeplinesti visele trebuie sa te
chinui…sa te zbati…sa iti doresti cu toata fiinta ta sa se intample…sa
faci sacrificii si sa nu renunti niciodata. e greu dar nu imposibil. ma rog,
exista si oamnei care au vise imposibile dar aceia nu sunt constienti de propria
lor capacitate. nu se cunosc suficient. nu sunt destul de ancorati in realitate.
si atunci isi merita soarta. oamenii astia sunt la fel ca scotianul din bancul
cu scotianul si dumnezeu. se roaga sa castige la loto…se roaga cu ardoare
dar…nu cumpara bilet. trebuie sa iti doresti ceva ce poti face, ceva ce nu te
va coplesi atunci cand se va intampla, ceva ce poti tine sub control.
in alta
ordine de idei, exista 3 tipuri de oameni: cei care cred ca „ce ti-e scris in
frunte ti-e pus”, cei care cred ca totul este haotic si cei care cred ca totul
se intampla cu un scop, ca exista un destin trasat in linii mari si care depinde
de alegerile pe care le faci in viata. prima categorie sunt cei care prefera sa
„go with the flow”. ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si
orice ar face nu pot iesi din tipar, asa ca se lasa in voia sortii pentru ca
sunt convinsi ca nu au de ales. astia sunt looserii vietii. cei din a doua
categorie fac parte cei care nu cred in nimic. fac ce le trece prin cap si nu
incearca sa priveasca in profunzime nici o intamplare din viata lor. ei sunt
convinsi ca totul se intampla pentru ca asa vor ei si fiecare este propriul lui
dumnezeu. astia imi par putin infatuati. in final, sunt cei care isi analizeaza
deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu. ei
stiu ca exista un destin, dar destinul ala e ca o harta cu multe rascruci. de
fiecare data cand au de facut o decizie importanta stiu ca au ajuns la o
rascruce…si decizia respectiva le marcheaza viata pentru ca le alege
urmatoarea directie, si implicit urmatoarea intersectie.
eu fac parte din
ultima categorie. eu acum port un razboi (nu de alta dar razboiul e format din
mai multe lupte Image). ma lupt cu ispite, ma lupt cu demonii din mine, ma lupt
cu mine, ma lupt sa aleg drumul bun. de o vreme stau in fata rascrucii si ma
intreb ce sa fac. am 2 drumuri. amandoua sunt invaluite in ceata si nu pot vedea
ce ma asteapta. amandoua ma sperie. amandoua sunt periculoase. nu stiu care este
cel pe care ar trebui sa-l aleg. si culmea este ca, desi eu stau linistita si ma
uit stanga-dreapta incercand sa fac o alegere, din cand in cand am cate un
„vizitator” care incearca sa-si impuna punctul de vedere. rascrucea mea s-a
transformat intr-un camp de lupta

Acest articol a fost publicat în AUTOAPARARE și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s