De ce se sinucid atatia oameni?

    De  ce se sinucid atâția oameni?!

Nu mai înțeleg de ce nu mai pot suporta oamenii viața asta! Au fost vremuri
mult mai grele suportate cu stoicism de către străbunicii și bunicii noștri,
războaie, foamete, epidemii, calamități, etc. dar parcă acum își bate dracul joc
de lumea asta ca niciodată! Când eram plecați am auzit despre cineva cunoscut,
destul de tânăr, că s-a gazat în mașină, lăsându-și soția și copilul singuri și
nenorociți. Chiar si Mădălina Manole. Nu vreau să judec faptele nimănui, Dumnezeu
știe ce s-a petrecut cu sufletul fiecăruia dintre acești oameni, dar nu pot
înțelege de ce oamenilor nu le ajunge nimic niciodată. De ce nu ne putem mulțumi
cu ceea ce reușim să realizăm în viață, de ce nu putem fi mulțumiți cu darurile
pe care ni le dă Dumnezeu? La ce bun mai avem copii cu atâtea eforturi, dacă
cedăm și ne predăm sufletele iadului și lăsăm copiilor un asemenea blestem pe
viață? Este cumplit. Cred că depresia este boala cea mai perfidă, de care
diavolul nu este deloc străin, boala acestor vremuri în care oamenii L-au scos
foarte mult pe Dumnezeu din lume și din viețile lor. Asta este înstrăinarea cu
bună știință de Dumnezeu.
Au ajuns oamenii să nu mai aibă nici o nădejde,
banii au căpătat o însemnătate prea mare, unii se sinucid din cauza
dificultăților financiare, a datoriilor, alții se sinucid din cauza bolilor,
alții din cauza unor idei, mi-e greu să înțeleg… Știu și eu cât de puțin
controlabil este psihicul uman, știu și eu cât de periculoasă este orice formă
de labilitate emoțională și cât de aproape este de limita patologiei
psihiatrice, știu și ce presupun depresia și deznădejdea, dar cu toate astea,
niciodată nu se va sinucide un om care are frică sau rușine de Dumnezeu, un om
care L-a cunoscut pe Domnul măcar o dată în viața lui. Și mi-e greu să cred că
Domnul îngăduie asta cuiva care și-a pus nădejdea în El… E trist ce se
întâmplă, oameni tineri lipsiți de puterea de a mai trăi. Viața este atât de
frumoasă dacă o vezi în simplitatea ei, dacă te mulțumești cu ea și nu-ți
dorești mereu altceva, altceva, altceva decât ai. Nu vorbesc acum despre
tragedii, despre oameni bolnavi incurabil, Dumnezeu știe câți dintre cei care
își decid singuri sfârșitul, își dau seama ce fac… În cazul celor care au
discernământ, Dumnezeu știe mai bine cam cât discernământ are un depresiv în
formă atât de gravă, e greu de înțeles cum un părinte îi poate lăsa copilului
său o asemenea nenorocire în viață. Nu numai faptul că îl părăsește, că-l lasă
orfan de un părinte, ci mai ales faptul că îi lasă un astfel de stigmat, al unui
părinte sinucigaș, este în realitate o cruce foarte greu de dus pentru orice
copilaș. Păcat de sufletele acestor oameni tineri care se pierd în felul ăsta…
Poate Dumnezeu, Care cunoaște drama și nevoința fiecăruia, știe cel mai bine
câtă vină se poate atribui unui astfel de gest cumplit, câtă conștientizare
poate exista în el, cert este că într-un episod acut de depresie, nu mai vezi
nimic bun nicăieri, devii egoist, ți se pare că ești ultimul om , nu mai știi de
copil, de familie, doar de Dumnezeu nu poți să uiți, asta dacă El are un loc
important în inima ta și în viața ta. Probabil că lipsa lui Dumnezeu din această
ecuație este cea care decide urmările, Dumnezeu este veriga care îl ține pe
creștin deasupra tuturor greutăților. Nu mai vreau să continui, deja a analiza
fenomenul per ansamblu presupune să analizezi și anumite particularități și asta
pentru mulți poate însemna o judecată de valoare. Îmi pare rău pentru lumea în
care trăim, pentru că suntem atât de amărâți și de triști, pentru că suntem așa
de lipsiți de putere și de nădejde, pentru că nu mai putem nici măcar trăi,
chiar dacă a trăi nu este de la noi, nu ne aparține nouă ci ne este dat în dar,
un dar minunat pus chiar în ființa noastră de Dumnezeu. Aviz celor cărora viața
asta le dă bătăi de cap, celor care riscă să se piardă în tumultul ei, ei
trebuie să înțeleagă că acest tumult este doar deșertăciune, este ceva extrem de
lipsit de importanță! Altele sunt motivele pentru care viața trebuie trăită,
altul este sensul, altul este țelul pentru care ne-am născut și umbrim pământul
ăsta pentru o vreme! Apropiați-vă de Domnul, El nu a respins pe nimeni,
indiferent de păcatele lui, de neputințele lui, în ceea ce mă privește nu a fost
moment să-I vorbesc și să nu primesc răspuns și ajutor. Trebuie să ne apropiem
de Dumnezeu, este singurul care ne poate menține deasupra greutăților. Deja
diavolul a început să cotropească lumea asta și să-și bată joc de sufletele
oamenilor…
Dumnezeu să-i ierte pe toți, deja în 3 zile s-au sinucis doi
oameni pe care îi știu… un altul în urmă cu câteva luni, anul trecut o rudă
bolnavă… Nu pot înțelege decât că ne apropiem de finalul profețiilor. Să aibă
Domnul milă de noi!

Acest articol a fost publicat în FAMILIA și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s