Ed Stafford – Singurul om care a calatorit de-a lungul Amazonului

Ed Stafford – Singurul om care a calatorit
de-a lungul Amazonului

Ed Stafford – Singurul om care a calatorit de-a lungul Amazonului

Boli tropicale, paraziti periculosi,
inundatii, foame, frica, disperare, serpi veninosi, pesti pirania, mlastini,
intuneric, caldura sufocanta, triburi ostile, ape fara de sfarsit si multe alte
pericole de neimaginat pentru omul zilelor noastre. Aceste obstacole au fost,
insa, infruntate si depasite – nu de un supraom, ci de catre un individ special
si ambitios de felul sau. Ed Stafford, fost capitan in Armata Marii Britanii si
singurul om, pana in prezent, care a calatorit pe jos de-a lungul celui mai mare
curs de apa al planetei. Ocazie prin care a devenit si primul om care a
strabatut cu piciorul cea mai mare jungla a lumii. Aceasta este povestea lui
Captain Stafford.
 
Omul in fata
Junglei
„Cred ca brazilienii sunt mult mai constienti de
importanta ecologiei si a protectiei mediului, comparativ cu noi, europenii.
Sunt increzator ca noul val de tineri politicieni brazilieni vor lupta pentru
salvarea Amazoniei.”

Ed Stafford -Note si Impresii de Calatorie9
august 2010 este o data care va ramane inscrisa cu litere de aur in cartea
marilor exploratori care au scris istorie prin faptele lor temerare. Desigur,
astazi, in epoca Google Earth si a satelitilor
performanti, capabili sa fotografieze detaliile de pe placuta cu numarul de
inmatriculare al unei masini, simpla idee de explorare a Naturii pare cumva
desueta si improprie.

In fond, epoca marilor descoperiri si explorari
geografice
si-a trait anii de glorie in secolele trecute, cand
faptele si relatarile unor Humboldt, Bering, Stanley, Livingstone, Scott si, de
ce nu, romanii Mihai Tican Rumano si Hilarie Mitrea, insufleteau imaginatia a
milioane de adolescenti si tineri care visau sa le calce pe urme.

Spre onoarea lui si pentru a demonstra ca spiritul
de explorator si aventurier nu a disparut la inceput de secol XXI, un fost
capitan British Army s-a lansat intr-o actiune greu de imaginat pentru un om
obisnuit cu program fix de casa-serviciu-casa, repetat la infinit in fiecare
zi.

Pentru a avea o imagine a traseului de cosmar parcurs de temerarul
capitan, sa ne indreptam putin asupra atentia asupra Amazoniei. Fluviul Amazon
izvoraste din Anzii peruani, cel mai mare curs de apa dulce din lume fiind la
locurile sale de origine nimic altceva decat un infim paraias format din
zapezile care se scurg din Muntii Anzi. Din acele locuri pana la varsarea in
Oceanul Atlantic, Fluviul-Zeu strabate si alimenteaza cea mai mare padure
tropicala de pe Terra.

Astazi, in ciuda defrisarilor si incendierilor, padurea amazoniana, denumita
Selva de catre bastinasi, mai acopera inca o suprafata aproximativ egala cu
aceea a Europei
. Selva este un adevarat Imperiu al Vietii. Imensa
padure tropicala este cel mai bogat biom de pe Terra: biodiversitatea intalnita
aici este neegalata in niciun alt ecosistem din lume.

Ca sa va faceti o parere mai clara despre bogatia
fapturilor vii din bazinul Amazonului, ei bine aflati ca una din 10
specii de animale de pe Pamant traieste in Amazonia
. Numarul insectelor
de aici este, pur si simplu, incalculabil: cercetatorii au reusit sa identifice
peste 2.500.000 de specii si declara ca mai sunt multe altele care asteapta sa
fie descoperite! Zona este impanzita, la propriu, de zeci de mii de specii de
plante, unele otravitoare sau chiar mortale pentru om. Peste 2.000 de speci de
animale de la amfibieni la mamifere, reptile si pasari intregesc spectacolul
incredibil al nesfarsitei jungle. Un singur kilometru patrat din Amazonia
contine, in medie, 90.790 de tone de plante si arbori!

Colosul verde este
un pericol permanent pentru om. Acesta este si motivul pentru care, in ciuda
incursiunilor omului alb, realizate in ultimii 200 de ani, doar triburile de
indieni au ramas singurele comunitati umane care reusesc sa supravietuiasca cu
succes in acest adevarat Iad Verde.

Aici poti muri de mai multe ori
intr-o zi. Nu trebuie sa ai doar grija jaguarilor, a pumelor, caimanilor negri,
serpilor Boa sau Anaconda – specii de pradatori care put ucide usor un om
adult
Amazonia te poate omori lent si chinuitor prin intermediul
miilor de fapturi mai mici, dar mai periculoase chiar decat carnivorele
mentionate anterior.

Daca te scalzi unde nu trebuie, poti sfarsi urat
din pricina tiparilor electrici, a pestilor piranha sau candiru. In Selva esti
incojurat permanent de broaste veninoase a caror piele secreta toxine
alcaloid-lipofile mortale. Liliecii-vampiri pot sa iti transmita virusul
turbarii, iar sutele de specii de serpi veninosi abia asteapta sa-i
deranjezi.

Dar cele mai mari pericole vin din martea miliardelor de
paraziti invizibili cu ochiul liber, care iti ofera garantat o moarte in
chinuri. Nu uita nici de „sansele” semnificative de a te infesta cu malarie febra galbena, febra Dengue si ale
boli. Si cum toate aceste amenintari nu erau parca indeajuns, trebuie sa te
feresi si de oameni. In Amazonia exista zeci de triburi de amerindieni ostili
inca oricarui strain care le calca teritoriile de vanatoare. Nu in ultimul rand,
pe langa pericolul triburilor agresive, risti sa fi ucis, jefuit sau luat
ostatic de catre numeroasele bande de „garimpeiros” care se ascund in
Selva.

Promitator, nu?

Supravietuind in Iadul Verde
„Mi s-a atras atentia de nenumarate ori ca nu ma
voi mai intoarce niciodata din aceasta calatorie. Dupa cum vedeti, sunt viu. Am
dovedit inca odata ca daca iti doresti ceva indeajuns de intens, atunci il poti
realiza”

Ed Stafford – post pe blogul propriu, in momentul in care a
terminat calatoria
In anul 2002, Ed Stafford a demisionat din Armata
Britanica pentru a-si urma un vis mai vechi: acela de a strabate la pas
junglele sud-americane
. Fostul veteran care a trait experienta
razboiului din Afganistan, a inceput cu cateva calatorii prin padurile tropicale
din Belize, Guatemala sau Guyana, ocazii excelente de a-si testa limitele si de
a se adaptata la conditiile din Selva. In prezent, exista cel putin 6
rute diferite pentru expeditiile care vizeaza cursul Amazonului de la izvoare la
varsare: in total, o astfel de ruta are o lungime de circa 6.500 de
kilometri
. Cei care le-au parcurs inainte de Ed, s-au ajutat de barci
cu care au navigat de-a lungul fluviului.

Stafford, alaturi de un prieten tot de origine
britanica, si-a inceput aventura la data de 2 aprilie 2008, la izvoarele
Amazonului din Camana, in zona de sud a statului Peru. Dupa un interval de trei
luni de marsuri de cosmar prin regiuni ostile, colegul sau a abandonat cursa,
abandonandu-l pe Ed in Selva. Capitanul nu a ramas singur pentru mult timp
deoarece, la scurt timp, a fost acompaniat de un alt cutezator-visator,
Gadiel „Cho” Sanchez Rivera
, un ranger peruan in varsta de 31 de ani,
care l-a insotit pana la sfarsitul traseului.

Daca la inceputul expeditiei Ed a fost demoralizat,
infricosat si ostenit de nesfarsitul zid verde care colcaie la propriu de Viata,
pe masura ce pasea prin Amzonia a ajuns sa inteleaga si sa iubeasca deopotriva
uriasul fluviu. A inteles rolul crucial al
Amazonului in protejarea planetei de schimbarile climatice, precum si fortele
ascunse care actioneaza pentru reglarea climei planetei, prin acest adevarat
plaman verde al Terrei.

„Din nefericire oamenii bogati si puternici, cei
care au posibilitatea sa protejeze Amazonia, sunt exact aceia care profita cel
mai mult de exploatarea resurselor naturale din jungla. Acesta si nu altul este
motivul pentru care politicienii verosi si politia corupta nu au niciun motiv sa
opreasca despaduririle”, marturiseste amarat Ed.

Pentru a se hrani pe
intreg parcursul expeditiei, cei doi temerari au mancat orice aliment care le-a
picat la indemana. De la pesti piranha prinsi cu undite rudimentare, la fructe
culese direct din jungla si la cantitati imense de fasole, orez sau diverse
conserve.

Pentru a se relaxa inainte de orele de somn, Ed
viziona, prin intermediul unui telefon conectat la Internet, gagurile
comediantului britanic Ricky Gervais, precum si episoade sporadice din serialul
TV „The Office”. Daca va intrebati de ce britanicul si peruanul aveau nevoie de
acest divertisment aflati ca au fost urmariti de un caiman mascul lung
de 5,5 metri, suparat ca cei doi oameni i-au calcat teritoriul, au fost cat pe
ce sa calce pe o anaconda uriasa ascunsa printre frunze, au dat fata in fata cu
un jaguar care isi devora tacticos prada, au fost la un pas sa se inece, s-au
imbolnavit de nenumarate ori si au suferit de foame in numeroase
randuri.

Dupa ce au fost foarte bine primiti si
ospatati intr-o comunitate traditionala a indienilor yanomani, undeva prin
septembrie 2008, sefii tribului au contactat prin radio pe omologii lor din
tribul vecin, pentru a le cere acestora permisiunea ca Ed si Sanchez sa le
strabata fara probleme teritoriile de vanatoare. Rapunsul venit a retezat orice
speranta: „Spune-i lui gringo ca, daca apare pe tinuturile noastre, il decapitam
pe loc.”

Ed a decis sa urmeze o ruta ocolitoare. Fara sa stie, nimerise
din lac in put. Era acum pe teritoriile triburilor de indieni care fusesera
abuzati si torturati de catre luptatorii din cadrul organizatiei teroriste
peruane de doctrina marxist-maoista Sendero Luminoso. Avand parte de astfel de
experiente violente din partea strainilor, indienii i-au prins si dus pe cei toi
temerari in fata sefilor de trib. Ed si Sanchez au fost dezbracati complet,
legati fedeles: toate hainele si bunurile le-au fost asezate pe o movilita in
fata lor. Goi pusca si inconjurati de indieni ostili si inarmati pana in dinti,
cei doi se asteptau la ce este mai rau.

Din fericire, nu a fost sa fie asa. Indienii le-au
confiscat o singura macheta (cea a sefului de trib ruginise), dupa care i-au
interogat si le-au inapoiat toate bunurile si hainele, nefacandu-le niciun rau.
Ed le-a explicat scopul expeditiei lor si le-a cerut permisiunea de a le
traversa pamanturile. Spre norocul celor doi aventurieri, indienii au acceptat,
dar numai dupa ce Capitanul a angajat pe post de ghizi cativa dintre ei. Si asa,
dupa fix 859 zile de marsaluit prin jungla, Ed Stafford s-a prabusit epuizat,
dar fericit pe plaja Crispim. In fata sa se vedea Atlanticul, iar in jurul sau
trona emormul estuar prin care Amazonul isi varsa apele in
ocean.

Misiunea fusese indeplinita cu
succes!

Britanicul nu a renuntat inca la calatorii. Ed le-a
dezvaluit admiratorilor sai ca planuieste o nou expeditie pentru luna septembrie
a anului 2011, dar locatia si traseul au ramas, pana acum, secrete.

Pe
langa indeplinirea visului sau, Ed a avut parte si de o bine-meritata apreciere
a performantei sale. Aceasta a venit din partea lui Sir Ranulph Fiennes, un mare
aventurier britanic si detinator a numeroase recorduri mondiale de anduranta –
tot odata, nimeni altul decat eroul si modelul lui Ed Stafford. Printre altele,
Sir Ranulph Fiennes a escaladat Everestul la varsta de 62 ani si este primul om
care a strabatut Antarctica cu piciorul.

„Ed Stafford a infaptuit o
performanta extraordinara. Ganditi-va ca a strabatut America de Sud de la
izvoarele Amazonului pana in Atlantic. Faptul ca a mers peste 850 de zile cu
nimic altceva decat cu un rucsac in spate, il face pe Ed unul dintre cei mai
mari exploratori care au trait vreodata” noteaza Fiennes intr-un mesaj postat pe
blogul lui Stafford.

De vorba cu
Eroul
Fostul militar britanic are mii de sustinatori si
admiratori in intreaga lume. Pentru toti acestia, Ed a dat pe site-ul sau un
scurt dar edificator interviu, in care enumera o parte din peripetiile si
primejdiile prin care a trecut in decursul incercarii sale
supraomenesti.I. Care a fost scopul tau final,
Ed?

R. Am vrut sa creez o aventura atat de interesanta incat sa-i
sensibilizez pe oamenii de pretutindeni cu privire la Amazon, minunile sale si
probelmele cu care se confrunta. De asemenea, evident, am vrut sa fiu primul om
care parcurge Amazonul cu piciorul.

I. Ai parcurs intregul traseu
singur?

R. Nu, am inceput cu prietenul meu Luke Collier, care din
cauza unor probleme de sanatate a abandonat expeditia dupa trei luni. De atunci,
pana la estuar am fost alaturi de Gadiel „Cho” Sanchez Rivera.

I. Speri sa strangi bani pentru acte de
caritate cu privire la Amazon?

R. Evident, nu pot uita ca si eu am
fost ajutat cu bani pentru expeditia mea. Suma totala s-a ridicat la 100.000 de
dolari, o mare parte din bani am primit-o din donatii.

I. Ed, te
stiu un ecologist convins. Care este opinia ta despre diferentele intre
conceptele de „incalzire globala” si „efect de sera”?

R. In decursul
istoriei, clima planetei s-a schimbat in mod natural de nenumarate ori. Spre
exemplu, variabilitatea orbitei planetei noastre are legatura cu distanta fata
de Soare, ceea ce duce la perioade de glaciatiune si perioade de incalzire.
Procesul de efect de sera, care duce la o incalzire artificiala a climei
planetei, este provocat in exclusivitate de activitatile industriale ale
omenirii. In principal, de arderea combustibilor fosili.

I. A mai
parcurs cineva inaintea ta acest traseu?

R. Cu siguranta, nu.

I. Ai urmat cu strictete cursul
fluviului?

R. Am incercat pe cat posibil sa mergem in paralel cu
Amazonul, doar ca acest curs de apa strabate un gen de paduri inundate denumite
de localnici Varzea, unde a trebuit sa gasim neaparat bucati de pamant pe care
sa mergem in siguranta.

I. Ce intelegi prin termenul „a
merge”?

R. Ceea ce intelege toata lumea. A merge pur si simplu, fara
a te folosi deloc de orice al mijloc de locomotie, fie el barca, caruta,
motocicleta, animale de transport etc.

I. Nu ai fost niciodata
nevoit sa folosesti barca?

R. Ba da. Am avut nenumarate obstacole
sub forma afluentilor. Daca apa era mica, o traversam inot, daca era mai mare,
inchiriam o barca cu vasle de la bastinasi, deoarece vroiam sa strabat intreaga
distanta fara a ma folosi de vreun mijloc motorizat sau mecanic. Asa, am
preferat sa vaslesc doar cand a fost neaparata nevoie.

I. De unde
iti procurai mancare si unde iti reparai echipamentul in plina inima a
junglei?

R. De la localnici si triburile de indieni. Tot in satele
lor poposeam pentru a-mi coase hainele si incaltamintea deteriorate.

I. Care a fost cel mai teribil
moment?

R. Cu siguranta atunci cand eram in Peru si am fost
inconjurati de indienii care ne-au pus sa ne dezbracam pentru a vedea daca nu
avem arme ascunse asupra noastra. La fel de periculos a fost atunci cand indieni
din tribul Ashaninka ne-au alergat tragand cu sageti otravite asupra noastra.
Din fericire, cred ca voiau doar sa ne sperie si sa ne goneasca: altfel, daca ar
fi vrut sa ne ucida, ar fi facut-o cu mare usurinta.

I. Alte
momente dificile?

R. Pai am fost acuzat pe nedept de crima, in doua
randuri, am fost muscat de funicile-glonte si m-au ciuruit tantarii. Conform
medicilor care mi-au facut analize dupa ce am ajuns la civilizatie, pe parcursul
intregii mele calatorii am suferit peste 50.000 intepaturi de
tantari…

I. Care au fost cele mai amuzante
momente?

R. S-a intamplat tot in Peru. Am dat accidental peste un
trib de indieni care erau convinsi ca sunt un traficant de organe umane, un
Corta Cabeza (vanator de capete, in jargonul local). Am petrecut ore in sir
explicandu-le ca nu sunt un astfel de om cu ocupatie oribila, dar bietii de ei
tot nu m-au crezut. Erau atat de speriati incat imi spuneau ca sufera de toate
bolile posibile, astfel incat eu sa imi pierd interesul pentru organele lor.
Asta arata inca o data dramele nestiute pe care le traiesc acesti oameni. Nici
nu este de mirare ca America de Sud a devenit destinatia nr. 1 pentru operatii
de transplant de organe. Indienii sunt vanati pe capte si macelariti pentru
trupul lor. Este groaznic, dar asta este adevarul. Si eu nu il pot
ascunde.

Top 12
pericole infruntate de exploratorul Amazonului
I. Ne poti face o lista a tuturor pericolelor pe
care le-ai infruntat?
R. Ohhh, imi provoci amintiri dureroase, dar
hai:1. Malnutritia: am avut numeroase perioade cand am
suferit de foame, ceea ce a dus la slabirea sistemului meu
imunitar.

2. Boli si afectiuni: in Amazonia, poti sa te
infestezi cu febra dengue, febra tifoida, malarie si chiar turbare transmisa de
liliecii vampiri. Odata am vazut cativa si m-au trecut toti fiorii: liliecii
astia asteapta sa adormi, dupa care te musca si iti transmit virusul turbarii.
Muscatura lor nu poate fi simtita, datorita unor substante analgezice din saliva
lor.

3. Rani diverse:
orice lovituri sau cazaturi mai
serioase pot provoca drame din simplul motiv ca nu primesti ingrijire medicala –
uneori doctorul s-a aflat la sute de kilometri distanta.

4.
Albinele salbatice africane:
au fost introduse accidental in America de
Sud si sunt extrem de agresive.

5. Viespi: sunt mai periculoase chiar decat albinele
africane deoarece sunt numeroase si au cuiburile in spatele frunzelor mari. Cand
iti croiesti drum cu maceta prin jungla, inevitabil le lovesti fara sa vrei. Eu
si Cho am patit-o de cateva ori si am fost intepati serios.

6.
Muscaturile de serpi:
au fost niste pericole omniprezente pentru noi,
dat chiar nu atat de mari precum isi inchipuie lumea. Am avut tot timpul asupra
noastra un ser antiviperin special, care nu trebuie tinut in frigider.



7. Anaconda:
un anaconda adult
este perfect capabil sa ucida un om. In ultimii ani, in Amazonia au fost
raportati doar copii care au cazut victime serpilor uriasi, insa sunt o multime
de comunitati care traiesc izolate de restul lumii, deci nu avem date
sigure.

8. Pesti Piranha:
daca nu ai o rana sangeranda
cand intri in apa, atunci – teoretic – nu ai de ce sa te temi. Fii totusi cu
mare bagare de seama atunci cand pescuiesti piranha, fie la plasa, fie la
undita. Colegul Cho a fost muscat urat de tot in vreo doua ocazii, cand incerca
sa le scoata linguritele de pescuit.9. Caimani: sunt,
cu siguranta, cel mai mare pericol in momentul cand strabati lacurile intr-o
canoe.

10. Jaguarii: sunt cele mai mari feline din Amazonia, au
o forta incredibila si pot ucide foarte usor chiar si pe cel mai puternic om din
lume. In ochii localnicilor, jaguarii erau cea mai mare primejdie la adresa mea
si a lui Cho. Indienii credeau ca suntem pur si simplu nebuni sau in culmea
prostiei, cand le-am marturisit ca noi calatorim fara niciun fel de arma de foc.
Dupa ce m-am intalnit de cateva ori cu jaguarii am ajuns la concluzia ca ei se
temeau de noi mai mult decat ne temeam noi de ei, cu toate ca daca ar fi vrut sa
ne ucida, ar fi putut sa o faca oricand.

11. Inecul:

este un risc omniprezent. Era sa o patim cand am traversat cu barca pragurile
din Alpaka. Toti afluentii Amazonului au portiuni periculoase, cu curenti
puternici.

12. Deranjul bastinasilor

Acest articol a fost publicat în SUPRAVIETUIRE IN NATURA și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s