EFECTELE SINGURATATII

EFECTELE SINGURATATII

Blocajul mental: la aparitia unui pericol, relaxeaza-te! Pentru supravietuire este decisiv sa respiri adânc si sa te hotarasti sa faci absolut totul pentru a învinge conditiile potrivnice, indiferent de pret sau de efort. În primul rând sa gândesti coerent. Disperarea totala care urmeaza dupa socul initial poate fi depasita cu ajutorul instinctului de conservare, chiar daca ramâi înca total dezorientat si speriat. Când ajungi sa alegi între renuntare si sinucidere, mai bine roaga-te lui Dumnezeu. Rugaciunea este o metoda eficienta de auto-capacitare, de întarire mentala, îndelung verificata de multi oameni. Orice text este bun, de la Tatal nostru pâna la simplul Doamne, ajuta-ma sa scap din iadul asta. Alearga, fugi cu masina, fa semne, înoata, aprinde un foc, improvizeaza un adapost, semnalizeaza din nou, cu gesturi, cu lumina… straduieste-te cât mai tare! NU sta, NU zace, Nu accepta sa mori fara sa lupti pâna la epuizare – sau chiar pâna dincolo de ea. Militarii americani luati prizonieri în Vietnam au fost torturati, închisi si izolati în conditii foarte grele, practic de exterminare. Totusi, unii n-au disperat si au reusit sa supravietuiasca printr-un regim special de exercitii fizice si rugaciuni, plus comunicarea prin orice mijloace cu alti prizonieri. Orice ar fi, nu renunta la viata – e singura pe care o ai, e frumoasa si merita traita. Repeta-ti mereu: „O sa treaca si asta/”. În orice împrejurare, oricât ar fi ea de neasteptata, de necunoscuta -improvizeaza, improvizeaza, improvizeaza! Si NICIODATA nu renunta la o noua încercare. In toata dezordinea, iuteala, si/sau încetineala enervanta cu care se desfasoara actiunea de supravietuire, îrnboldeste-ti instinctul de conservare, caci numai el te poate scoate la liman. Disperarea: lupta singur cu ea – sau cere ajutor (daca poti). Exista numeroase organizatii, fundatii de binefacere care dau sfaturi si ajutoare: alcoolicilor, drogatilor, vârstnicilor, copiilor parasiti, femeilor batute… Alaturi de acestea sau împreuna cu ele, multi preoti de la diverse biserici sunt gata si ei sa dea un sfat sau chiar un ajutor, sa spuna o vorba buna, sa-i încurajeze pe cei aflati la nevoie. Deseori astfel de sfaturi si ajutoare pot fi obtinute chiar la telefon si nu rareori ele au salvat oameni nenorociti de la sinucidere. Adresele acestor institutii sunt în cartea de telefon, sau pot fi aflate de la serviciul de informatii telefonice aproape în orice loc din lume (daca stii limba…). Dar nu amesteca, nu încurca sarcinile diverselor organizatii. Gândeste-te putin înainte de a forma numarul de telefon. Cheama Pompierii (981) numai pentru incendii, Salvarea (911) numai pentru urgente medicale sau accidente de circulatie, Protectia civila (982) doar în caz de calamitati – s.a.m.d. Claustrofobia: este o boala. Cei care sufera de ea sunt cuprinsi de o veritabila panica atunci când ajung sau li se pare ca sunt închisi într-un spatiu restrâns. Senzatia respectiva este foarte neplacuta. Persoanele claustrofobice se manifesta printr-o agitatie necontrolata: tipa, lovesc, distrug pereti, se lupta, delireaza. Totusi, putini oameni sufera cu adevarat de claustrofobie; foarte multi doar îsi închipuie ca sufera de asa ceva. Daca ti se întâmpla sa fii împreuna cu o persoana cuprinsa de frica din cauza claus-trofobiei, potoleste-o prin imobilizare astfel încât sa nu se loveasca, ori sa se raneasca – pe ea sau pe tine. Calmeaz-o cu vorbe bune. Încurajeaz-o. NU folosi mijloace mai dure (palmuirea, ametirea) decât atunci când situatia devine necontrolabila. Daca tu însuti ajungi vreodata, dupa un accident, sa simti o forma mai usoara sau mai grava de claustrofobie, sau panica, încearca sa te stapânesti. Enumera partile bune ale situatiei: – unu – sunt viu; – doi – (probabil) nu sunt ranit; – trei – pot rezista câteva zile fara hrana sau apa, daca nu-mi consum degeaba fortele; -patru – o sa ma gaseasca si o sa ma salveze cineva, destul de repede; – cinci – sa-mi pastrez calmul, caci altfel înnebunesc si nu-mi foloseste la nimic. Cauta si vezi ce gasesti prin buzunare, prin sacosa, împrejur, adica: hrana, chibrituri, chei, bricheta, pix, proteza dentara, ochelari, pila de unghii – orice îti poate ajuta sa zgârii, sa sapi, sa desurubezi, sau sa semnalizezi ca sa scapi din spatiul închis. Improvizeaza un closet din: pietre, gunoaie, haine îngramadite, gaseste sau sapa o gaura. Daca nu gasesti nimic (de exemplu într-un lift), fa un burete din haine, ziare etc. Agorafobia înseamna frica de locuri deschise sau de sederea în public. Este o suferinta mai rara decât claustrofobia. Victimele sunt cuprinse de ameteala, rau, lesin. Simptomele pot aparea sau treptat, sau ca o panica brusca. Ea nu poate fi combatuta cu vorbe, sau argumente cum ar fi: „rupe-te de situatie” sau „iesi afara din ea”. Tocmai asta nu poate face bolnavul. Când îti apare senzatia de agorafobie intra înauntru (al unui autobuz, magazin, sau cinema). Cumpara un ziar si ascunde-ti capul în el pâna ajungi acasa. Daca te stii amenintat de astfel de crize, fii pregatit cu fise sau cartele telefonice, pentru a cere ajutorul prietenilor sau rudelor. Teama irationala, apare ca urmare a lipsei de obisnuinta cu o situatie critica. Un om educat, antrenat pentru situatii speciale, are cu totul alt fel de gândire si de comportare. Nu e vorba atât de forta fizica, cât de pregatire mentala. Închipuirea, imaginatia sporesc panica în întuneric, obscuritate sau umbra Foloseste ratiunea ca sa lupti cu ea! Stapâneste-te! Nu te lasa panicat de ceea ce nu vezi, dar se misca, fâsâie ori te atinge. Majoritatea acestor fenomene au explicatii simple, naturale. Sa luam de exemplu o casa veche, în care ti se pare ca ar bântui fantome. Mai mult ca sigur zgomotele ciudate care te sperie sunt produse de cauze naturale, cum ar fi: – casa e construita deasupra unui curs subteran de apa; – vreun utilaj din vecinatate imprima vibratii peretilor; -ecouri de la vecini; – acoperisul, peretii, pardoseala, tevaria de la instalatiile care deservesc sau au deservit imobilul, se dilata sau se contracta; – usile prea etanse transforma camerele în pungi de aer; – zgomotul produs de trecerea prin apropiere a unui automobil, tren sau avion; – trosnesc crengile unui copac din apropiere; – miscarea unei pisici, a unui soarece sau greiere; – obiectele din lemn: mobila, structura casei, produc zgomote când se usuca; – golul lasat în acoperis de o tigla desprinsa produce un geamat când sufla vântul; – pungi de aer în tevile de apa etc. Pentru a te linisti, verifica situatia pe lumina. Uita-te în toata casa, verifica toate cotloanele (dulapuri, sobe, camara). Etanseaza usile si ferestrele. Întinde fire din sfoara neagra la scari, praguri, usi (sa vezi daca le rupe cineva). Baltoacele de apa pe pardoseala arata vibratiile. Presara praf sau nisip pe pardoseli sa vezi ca nu apar urme. În plus, daca ar fi un strigoi sau o fantoma adevarata – ar disparea când te apropii de ea, sau ar trebui sa te bage în seama. Oricum nu-ti poate face nici un rau, pentru ca: ar trebui sa fie mai solida, nu asa de transparenta si nu are corp, nici consistenta; nu lasa nici o urma, nu are umbra. De fapt, ea exista DOAR în imaginatie! La fel trebuie gândit si noaptea în tabara, prin padure sau jungla, în pestera, beci etc. Pericolul e mai mult în mintea ta… Iar Montaigne zicea: cel mai tare credem (în) ceea ce cunoastem mai putin. Avantaje – uneori, singuratatea e o necesitate si un avantaj: îti permite sa-ti aduni gândurile, sa te rogi, sa faci anumite lucruri pe care prezenta altora le împiedica. Asa ca uita-te si la jumatatea plina a paharului] Nu te lasa molesit, amagit de prezenta altora. Câteodata ei constituie o dificultate suplimentara, nu un ajutor. Mai bine nu te baza pe forta si pe ajutorul gastii, al hoardei sau multimii, ci bizuie-te mereu pe fortele tale. Când persoanele devin o multime, o adunatura, nivelul de inteligenta scade (Kierkegard). Nevoia de colectiv nu trebuie cultivata; e bine si sa fie mai multi, dar uneori singuratatea are partile ei bune!

PRIMUL AJUTOR – PENTRU TINE

Ajuta-te singur! Ajuta-i pe ceilalti, dar mai întâi ai grija de tine! Vei putea fi mult mai de folos celorlalti daca tu esti valid. Se cunosc cazuri senzationale de supravietuitori izolati care si-au acordat singuri primul ajutor – si înca ce ajutor! Astfel, în timpul razboiului mondial, dupa ce a fost ranit, un pilot a sarit cu parasuta. Aceasta s-a agatat de un copac înalt si pilotul nu a putut ajunge multa vreme pe sol, pâna au sosit ajutoare. În timp ce atârna de parasuta, si-a amputat singur piciorul! Sau, un calator aflat departe de orice localitate si-a amputat piciorul cangrenat. Ambii au supravietuit. Si au fost multi altii care au facut lucruri asemanatoare. Oamenii au supravietuit totdeauna chirurgiei brutale. Pe corabiile Evului Mediu, membrele cangrenate erau amputate cu fierastraul iar bonturile rezultate erau tratate si acoperite cu smoala topita. Pe vremuri, femeile nasteau fara doctor sau moasa. Exista supravietuitori care s-au târât pe distante incredibile cu membrele, craniul sau corpul zdrobit, cu gloante în corp etc. Toate aceste exemple ar trebui sa-ti dea curajul de a face la fel când ajungi într-o situatie asemanatoare. Daca esti singur si ranit, însa constient si în stare sa te misti, sa gândesti, ai putea sa-ti dai singur primul ajutor conform sfaturilor din carte – vezi la # 19 -macar atât cât sa supravietuiesti. Atentie ca în TOATE accidentele apare un aspect care poate fi mortal – socul psihologic. Cu cât esti mai constient de existenta lui – la tine sau la altii – cu atât vei putea sa-l combati mai bine. .

CUM CERI AJUTOR?

Cine cere, nu piere! Semnalizarea înseamna sa ai mijloacele si priceperea de a anunta pe altcineva, pe orice salvator posibil, ca vrei un ajutor. Cum poti avea succes când ceri ajutor? Deseori vedem ca oamenii trec indiferenti pe lânga un accidentat sau, când li se cere ajutor, traverseaza strada pentru a ocoli solicitantul, de teama ca: – cel care cere ajutor face parte din echipa vreunui post de televiziune care filmeaza scene comice cu o camera video ascunsa; – e vorba de o capcana, pentru a li se cere de pomana, sau mai rau, sa fie tâlhariti; – nu se pricep sa dea ajutor. Deci: cum ceri ajutor când esti singur, sau te afli la mare distanta de o zona locuita? Prin orice mijloc: tipa, sopteste, geme, fa semne, pune triunghiul rosu reflectorizant, fluiera, aprinde un foc care face fum, aprinde o torta, telefoneaza la Salvare (961), loveste sau ciocaneste tevile instalatiei, peretii, usa, claxoneaza, bate clopotul, sufla în goarna, sparge geamuri, ridica un zmeu, trage semnalul de alarma, aprinde o candela. Dar atentie: nu te pripi sa semnalizezi oricum, adica într-un fel care sa-ti faca rau chiar tie! De exemplu, daca nu stii cum se trage sau se bate clopotul, risti sa te agati involuntar de funie, care te va ridica si izbi cu capul de tavanul clopotnitei. Într-un mod frapant: la împrejurari neobisnuite-o semnalizare neobisnuita. Daca ramâi noaptea blocat pe acoperisul unei cladiri – strica antenele TV ale locatarilor. Sau, când esti într-un tren în mers si vrei sa dai primul ajutor unui grav bolnav, nu trage semnalul de alarma (caci trenul s-ar opri pe câmp si, pâna vine Salvarea, moare victima); mai bine arunca un bilet vizibil, îngreunat cu un pix sau o moneda (ca sa nu zboare), catre impiegatul din statia în care nu opreste trenul. Pe bilet descrie situatia si roaga sa fie anuntata Salvarea, sa vina la o gara unde va opri trenul. Sau, da un telefon pe mobil. Sau, daca esti agatat în spatele unui camion furat, care merge în viteza, agita-te pâna vreun sofer întâlnit pe sosea se apropie de tine cu masina, sa vada ce-ai patit, atunci tipa: POLITIA! În mai multe feluri deodata: nu te baza pe o singura metoda. Tipa de la o fereastra si agita perdeaua. Fluiera si aprinde bricheta. Sopteste vânzatorului de la benzinarie ca pasagerul automobilului te ameninta cu cutitul, si în PLUS încalca regulile de circulatie în fata unui politist. Fa semne cu mâna, dar sparge si un geam. Aprinde un foc, dar fa si semne. Aseaza pe drum triunghiul rosu reflectorizant si da foc unor zdrente îmbibate cu ulei. Dintr-un loc în care poti fi vazut sau auzit: de la o fereastra, de la înaltime, din mijlocul unui câmp acoperit cu zapada. De lânga o crapatura prin care trece curentul, în mormanul de darâmaturi sub care te afli, dintr-un luminis din padure, de pe catargul unei nave. Eficient: nu risipi energia si resursele: daca esti departe de oameni si nu poti fi vazut si auzit, economiseste-ti fortele (în caz ca tipi sau agiti bratele); economiseste energia din bateria lanternei; nu consuma toate chibriturile si combustibilul pentru focul de semnalizare, pâna când salvatorii ajung suficient de aproape. Pastreaza mijloacele consumabile deoparte, uscate si gata sa le folosesti imediat ce apare ocazia. Intre timp, semnalizeaza cu mijloace neconsumabile: steaguri, marcaje, cuvinte scrise cu ajutorul umbrelei, nori de praf, oglinda. NU renunta niciodata! Semnalizeaza în continuare pâna ti se raspunde -indiferent cât de mult timp trece. Cum faci rost de un medic? Oricând poti afla de la Serviciul de informatii telefonice numerele de telefon ale câtorva medici din zona. Sau de la receptionerul hotelului. Sau, poti suna la Salvare. Daca prin apropiere nu exista telefon (de exemplu lânga locul unui accident de circulatie) opreste o masina care trece si roaga soferul sa anunte urgent Politia si Salvarea.

CUM SEMNALIZEZI?

Cu steaguri: rupe bucati de pânza, camasa, captuseala hainei – din orice material pe care nu-l folosesti la îmbracat sau adapostire. Leaga flamura de bete, stâlpi, ferestre, acoperisuri, copaci vizibili. Sansa de a fi observat creste când steagul se agita: cu mâna sau de vânt. Cauta sa pui în evidenta steagul prin contrastul culorii sale cu fundalul: de exemplu rosu, portocaliu, galben – peste zapada. Daca nu ai la dispozitie decât cârpe albe, murdareste-le. Steagul trebuie sa fluture în permanenta. Daca ai sfoara, batista si bate vântul, fa un zmeu si înalta-1 Exerseaza sa faci si sa ridici zmee – sunt foarte utile. De exemplu – un zmeu de semnalizare poate sa duca si o undita Retine: cadrul (facut din ramuri, sârma sau trestie) trebuie sa stea departat de pânza, altfel zmeul nu se înalta si nu zboara. Cu marcaje- adica orice obiect static care ar putea atrage atentia. Un avion prabusit, o barca esuata, un automobil blocat. Suprafata de sus a obiectului sa fie curata si daca se poate lustruita, pentru a fi mai vizibila din avion. Curata zapada, nisipul, frunzele. Batatoreste, strica, arde zona dimprejur – pentru a mari contrastul si a atrage privirea. Aranjeaza câteva pietroaie într-o formatiune sau desen care sa atraga privirea. Aduna o gramada de gunoaie si împrastie-le – pentru a evidentia zona. Pune orice obiect care luceste sau are culoare deschisa, pe partea de sus a vehiculului avariat. Lustruieste suprafetele vizibile cu nisip sau pietricele. Alte idei importante, legate de marcaje si semnalizare: – Daca va adapostiti într-o vizuina sapata în zapada, sau într-un altfel de adapost facut din materiale fonoabsorbante (de exemplu zapada), s-ar putea sa nu auziti zgomotele facute de cautatori sau de eventualii salvatori (avion, elicopter de cercetare etc). Este bine sa se organizeze un post de observare permanent – un om de veghe, chiar printre sau lânga marcaje, într-un adapost pe cât posibil fara acoperis, ca sa poata auzi sau vedea si sa faca semne cu o oglinda sau o torta. – Daca pleci de lânga resturile vehiculului, avionului avariat lasa un semn vizibil din aer care sa arate încotro ai luat-o. Cu mesaje scrise- pe piatra sau scândura, pe un automobil murdar, pe pereti, pânza, plastic sau tabla, pe fata interioara a unei bucati de scoarta de copac, pe praf, zapada, nisip sau noroi. Poti scrie cu: lac de unghii, chei, pietricele, pila de unghii, funingine, sânge, carbune, sapun, unsoare etc. Scrie S O S pe un geam (daca nu-l poti sparge, din diverse motive) cu degetul, unghia, rosul de buze – daca geamul este transparent, aburit sau înghetat. Pentru ca mesajul sa poata fi citit din partea cealalta, scrie Z O Z, rotunjind vîrfurile Z-ului. Sau scrie xOTUxA. Si adauga orice alta informatie utila: Daca esti, sa zicem, blocat în partea de sus a unei cladiri, construieste un avion dintr-o foaie de hârtie, (fig. 3.2) si scrie pe el mare, vizibil, SOS. Arunca-1 pe strada învecinata, cu circulatia cea mai intensa. Sau, când esti departe de civilizatie, amenajeaza pe sol mesaje sol-aer de dimensiuni mari, pentru avioane: 3.1. Zmeu: a – speteze; b – sfori; c – tiv 3.2. Planor din hârtie – Traseaza literele SOS mari de 10-15 m. (de exemplu pe un câmp de zapada). Apoi, de-a lungul semnelor sau literelor sapa un sant si pune materialul scos din sant pe marginea lui Scrierea cu umbre pe sol – Aranjeaza traseul literelor, dimensiunile santului si ale brazdei sau meterezului alaturat, astfel încât umbra aruncata de soare de-a lungul literelor sa fie maxima. Continua sa înalti meterezul, deci si umbra, prin adaugire de: pietre, zapada, pamânt sau frunze. Un mesaj scris cu umbre, bine facut, poate fi remarcat chiar si noaptea din avion – daca este senin si luna. Scrisul cu umbre poate fi realizat si cu nisip. Când nu gasesti nici zapada, nici nisip, construieste din pietre, crengi, brazde de iarba – ziduri scunde care sa arunce umbra. Evidentiaza umbra literei, prin curatirea zapezii de pe sol, sau presara pamânt negru pe zapada, lânga liniile trasate. Cu zgomote. Dar: – Tipa numai când ai sanse sa te auda cineva. Tipatul consuma energie, provoaca sete si irita gâtul; – Fa pauze, nu tipa mereu, ca sa poti auzi eventualele sunete sau raspunsuri produse de altii; – Fluieratul se aude mai departe. Încearca sa fluieri cu doua degete (lipeste de vârful limbii primele doua degete, sau degetul gros si cel mijlociu, si sufla prin interstitiul îngust dintre degete. Nu apasa prea tare pe limba). Încearca, încearca, nu te lasa – si o sa reusesti. Sau, cumpara un fluier; – Foloseste materialele bune producatoare si conductoare de sunete. De exemplu, când esti blocat sub darâmaturile casei, ciocaneste o teava de metal cu proteza dentara tinuta în mâna (daca nu ai alt obiect la îndemâna). Nici nu trebuie sa stii alfabetul morse, e de ajuns sa ciocanesti, sa zgârii sau sa lovesti mereu, fara sa pierzi nadejdea; – Sparge un geam; acesta face si zgomot si o gaura, prin care trec si se pot auzi tipetele. Daca nu ai un obiect dur cu care sa lovesti geamul (nici macar un pantof), atunci foloseste-ti pumnul, astfel: 1. Înfasoara strâns încheietura mâinii, eventual si pumnul, cu o haina; 2. Loveste perpendicular pe geam cu pumnul strâns. Tine pumnul în prelungirea antebratului, cu radacinile degetelor înainte. 3. Dupa strapungere, opreste pumnul si tine-1 foarte fix. 4. Retrage foarte încet pumnul prin spartura. Cu nori de praf: daca nu bate vântul, când salvatorii se apropie, stârneste în vreun fel o coloana de praf sau de nisip. Cu o oglinda- un mijloc de semnalizare foarte important si eficient  Oglinda poate fi improvizata si dintr-un capac, o cutie de conserve sau tinichea, neteda, plana si lucioasa. Fa o gaura cu diametrul de apoximativ 3-4 mm în centrul suprafetei. Daca doresti sa folosesti cutia cu capacul ei în continuare, pentru alte scopuri, nu desprinde capacul de cutie. Tine tinicheaua sau oglinda cu gaura în fata ochiului si tinteste avionul, masina sau barca atunci când se afla în dreptul soarelui. Pata luminoasa care vine de la soare prin gaura, cade pe obraz si se reflecta apoi vizibila pe dosul oglinzii sau capacului. Înclina oglinda astfel încât pata de pe dosul capacului sa dispara în gaura; în acest moment ea e trimisa catre tinta. Tinta (avionul, barca etc.) trebuie sa fie însa, vizibila tot timpul prin gaura oglinzii! 3.4. Semnalizarea cu oglinda a – simpla; b – discul de tinichea gaurit – trebuie înclinat pâna ce pata de lumina ajunge în gaura Trimite mereu semnale cu oglinda chiar catre cerul aparent pustiu, pentru ca scânteierea poate fi vazuta de un avion pe care tu nu-l zaresti. Dupa ce avionul se apropie, continua sa semnalizezi – dar intermitent, cu pauze – ca sa nu orbesti pilotul. Cu un foc (vezi si #7) – ziua si noaptea. Daca nu ai mult combustibil, pas-treaza-1 uscat sub un acoperis din pietre, crengi, frunze, pamânt sau iarba, pâna apare vreun avion sau vapor etc. Atunci, aprinde iute focul. Ar fi si mai bine daca amplasezi focul pe o înaltime: stânca, platforma din busteni etc. Când ai putin combustibil lichid (gaz, benzina, motorina), pastreza-1 ca sa aprinzi focul sau sa maresti flacarile. Daca poti, aprinde mai multe focuri. Când vremea e rea, stai pe aproape si verifica-le daca ard bine. Vreascurile pentru aprins focul pot fi tinute uscate si cu ajutorul caldurii corpului. Cu o coliba-far: o coliba conica facuta din bete, crengi si pânza subtire (de exemplu dintr-o parasuta)în interiorul careia se face un foc. Datorita peretilor transparenti, noaptea coliba devine un fel de far. Cu fum: este nevoie de o vreme linistita. Foloseste culori contrastante: într-o zi senina folosesti fumul alb, obtinut prin aruncarea de iasca, muschi, frunze verzi sau chiar urina pe foc. Într-o zi mohorâta foloseste fumul negru, arzând cauciuc (covorase, anvelope) sau ulei ori cârpe îmbibate cu ulei. Înainte de a introduce adaosurile fumigene, convinge-te ca focul este suficient de puternic si nu va fi înabusit de adaosuri. Cu o torta: daca ai o lanterna, pastreaza bateriile pâna ce salvatorii se apropie. Noaptea, pe teren fara obstacole, chiar si o lanterna mica se vede de la mare distanta. Agit-o mereu. Fa în asa fel încât pata luminoasa sa se reflecte pe o suprafata cât mai mare, care amplifica lumina: zapada, ziar; sau îndreapta laterna spre cer ori spre orizont. Agita o torta aprinsa facuta dintr-o creanga de brad, un snop de iarba uscata înnodata sau un bat cu un somoiog de cârpe îmbibate în ulei. O torta excelenta poate fi facuta chiar dintr-un bradut întreg, cu crengi suficient de groase, amplasat într-un loc vizibil. Pentru aprinderea focului pregateste la baza, în jurul tulpinei o amorsa din vreascuri – ca un fel de colac sau cuib de pasari împletit din crengi uscate. Pâna se aude zumzetul sau apare avionul, amorsa trebuie protejata de umezeala prin acoperirea ei cu frunze, o bucata de pânza, crengi etc. Daca bradutul este plin de zapada, când vrei sa-l aprinzi, scutura mai întâi zapada si dupa aceea ia husa de pe amorsa. Putin petrol nu strica la aprindere; dupa aceea tot copacul ia foc si poate fi vazut de la kilometri distanta. Cu radio, alte mijloce: daca ai un emitator radio în buna stare, foloseste-1 imediat, cât timp bateriile genereaza curent. Lanseaza semnale de ajutor la intervale regulate. S-ar putea ca emitatorul din trusa barcii de salvare sa fie cu bataie scurta; trebuie pastrate bateriile pâna ce ajutoarele se apropie. Rachetele de semnalizare trebuie pastrate uscate pâna se apropie salvatorii. În dotarea barcilor de salvare ale vapoarelor se gaseste vopsea de marcare a apei, cu care se pot face si pete mari, vizibile, pe zapada. Nu trage cu pusca, nu consuma cartusele pâna nu ai siguranta ca le aude cineva. Nici cartusele fumigene nu trebuie irosite.

CE SEMNAL TRANSMITI?

Mesajul transmis trebuie sa fie clar, scurt si lamuritor pentru cel care-l primeste. Gândeste putin când îl concepi, pune-te în pielea primitorului care trebuie sa înteleaga ce vrei si ce ai nevoie. De exemplu, când ceri ajutor trebuie sa indici: locul în care te afli – cât mai exact posibil, cu detalii si puncte de reper – de asemenea câti acidentati sunt si ce ajutor e necesar. Conteaza si limba în care ceri ajutor: învata engleza sau alte limbi straine care ar putea fi utile. Exista anumite semnale de pericol, scurte si cuprinzatoare, recunoscute de multa lume: 1. Binecunoscutele litere SOS (initialele de la Save Our Souls – salvati-ne sufletele) pot fi transmise prin orice fel de mijloace: sonore, luminoase, fumigene, ;senate. În alfabetul Morse (fig. 3.5) semnalul devine: 3 puncte, 3 linii, 3 puncte semnale scurte, 3 lungi, 3 scurte). Dupa o pauza se repeta aceleasi semnale. 3.5. Alfabetul Morse 2. Semnalul international pentru ajutor la munte: 6 semnale optice sau acustice: lumini, fluieraturi, tipete, miscari (de brate etc.) într-un minut, cu pauze de 10 secunde între ele; apoi un minut pauza; apoi se repeta. Raspunsul celui care receptioneaza apelul si vine sa dea ajutor este: 3 semnale – lumini, fluieraturi etc. pe minut (cu pauze de 20 sec); apoi un minut pauza; apoi se repeta. 3. Codul international de semnalizare cu marcaje Sol-Aer (spre elicoptere, avioane) vezi fig. 3.6. În plus: literele SOS scrise cu umbre, pe zapada, nisip, pamânt, iarba, argila (vezi fig. 3.3). 4. Codul international de semnalizare Sol-Aer cu gesturi, cu corpul omenesc  Codul de semnale Sol-Aer cu marcaje Fa gesturile clare, exagerate. Fii atent la folosirea corecta a posturii frontale sau laterale fata de salvator si a bratelor, picioarelor sau corpului. Tine în mâna o haina viu colorata ca sa evidentiezi semnalele Da, Nu. Alte semnale pentru dialogul Sol-Aer: -Ziua, pe lumina: pilotul înclina alternativ aripile -Am înteles, Da; zboara în cerc spre dreapta = N-am înteles, Nu. – Noaptea, pe întuneric: o lumina intermitenta, clipitoare verde = Da, Am nevoie de ajutor, Aterizeaza aici; sau o lumina intermitenta rosie = Nu, Nu am nevoie de ceva, Nu ateriza. 5. Trei focuri care alcatuiesc un triunghi pe sol. Acopera, protejeaza combustibilul pregatit pentru doua dintre ele pâna când aprinderea lor devine oportuna, iar pe al treilea foloseste-1 ca foc de tabara. 6. Pe mare semnalele pot fi: împuscaturi; flacari (de la un butoi cu ulei, smoala etc); un steag patrat având fie deasupra, fie sub el, ceva care seamana cu o minge. 3.7. Codul de semnale Sol – Aer cu gesturi 7. Triunghiul rosu (improvizat de exemplu din bete învelite în pânza rosie), atârnat la o fereastra. Folosit ca semn rutier, acesta anunta ca pe drum a avut loc un accident sau se afla un vehicul avariat. Când în accident s-a ranit doar o parte dintre membrii grupului (de exemplu sus pe munte, într-o pestera sau pe o insula), unii dintre cei valizi pot pleca dupa ajutor, însa numai daca: drumul e cunoscut, cei trimisi sunt capabili sa efectueze marsul, exista o sansa reala de a gasi ajutoare. Dar, se pleaca numai dupa ce: tot grupul e aranjat în siguranta pentru perioada urmatoare, accidentatii au primit primul ajutor, pentru cei ramasi s-a asigurat toata caldura posibila. Cei care pleaca sa caute ajutoare trebuie: a. sa fie doi (daca se poate), dar conditia sa ramâna o persoana valida cu ranitul (ranitii) are prioritate; b. sa aiba asupra lor un mesaj scris cu urmatoarele informatii: – locul unde sunt ranitii; – felul si numarul accidentatilor; – momentul si data când a avut loc accidentul; – numarul de accidentati, marimea grupului; – felul ajutorului necesar. c. sa ajunga cât mai repede – dar în siguranta – la cea mai apropiata localitate, telefon; d. sa stea acolo si sa astepte salvatorii, pe care sa-i conduca înapoi la grup

RASPUNDE ORICAREI CERERI DE AJUTOR

Da si vei primi! Raspunde totdeauna unui semnal care cere ajutor. Anunta-i cumva pe supravietuitori ca i-ai descoperit, vazut ori auzit. Dar nu încerca sa faci singur ceva imposibil – adica sa nu ajuti deloc, ba chiar sa te accidentezi si tu. Supravietuirea înseamna sa-ti asiguri în primul rând tie integritatea. Daca poti da ajutor – da-1. Daca nu, da alarma si încearca sa gasesti pe altcineva care poate da ajutor. Este foarte important sa precizezi bine pozitia accidentatilor – noteaz-o pe o bucata de hârtie imediat ce-i descoperi, mai ales daca sunt într-un loc necunoscut, departe. Sau, zgârie informatia cu litere de tipar pe o scândura, pe un copac sau o coaja de copac, pe metal sau pe o stânca.

sursa articol: fragment din cartea SERBAN DERLOGEA Manual de Supravietuire

Acest articol a fost publicat în SUPRAVIETUIRE URBANA și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s