Despre supravietuire

 

În viata obisnuita, în locuinta, oras, sat, mijloace de transport etc, suntem permanent amenintati de o multime de pericole. Fie produse de oameni: accidente de circulatie, agresiune fizica, incendii, razboi etc, fie naturale: furtuna, viscol, inundatie, cutremur etc. Dar NU pericolele naturale sunt mai frecvente, ci cele artificiale – create de tine sau de alti oameni.

Corespunzator varietatii diverselor situatii critice, supravietuirea poate fi si ea de mai multe feluri: urbana, în natura (survival), culturala, etnica s.a.m.d. Sau, putem vorbi despre actiuni imediate, de durata, ori de supravietuirea individuala, colectiva – prin aceasta din urma întelegând de la un tovaras de drum pâna la o întreaga natie.

Putem aprecia ca unele metode de supravietuire sunt primitive, necivilizate (cersitul, hotia, prostitutia, agresarea simturilor dusmanilor s.a.m.d.) – pe când altele sunt civilizate (cum ar fi cele indicate în acest Manual). Exista pericole, sa le zicem (dupa moda actuala) de tip hard – pentru corp (de exemplu foame, sete, strivire, asfixiere etc), dar si altele – de tip soft – pentru minte (cum ar fi spalarea creierului, pierderea identitatii culturale, interzicerea libertatilor civice etc). Lor li se poate raspunde prin actiuni de supravietuire biologica, respectiv intelectuala. Globalizarea face ca în tarile dezvoltate lupta pentru existenta sa depaseasca domeniul corporal pentru a se extinde în cel mintal (informational etc.) si în cel spiritual (al identitatii, culturii, limbii nationale etc).

Adeseori termenul de supravietuire este folosit gresit de oamenii simpli, ziaristii, politicienii (din opozitie) carora le place sa se tot vaite: ei însa confunda greutatile mari, dar obisnuite si inerente vietii – cu moartea. S-ar putea spune si asa, ca o mare parte din tot ceea ce facem sau traim zilnic constituie actiuni sau situatii de supravietuire, daca acceptam ideea ca traim permanent sub amenintarea, chiar voalata, a foamei, setei, frigului s.a.m.d. – a mortii premature. Desi greutatile si efortul zilnic de a circula corect pe strada, a mânca si bea doar ce si cât trebuie, a folosi corpul numai pentru ce a fost el gândit, sau de a-ti face igiena personala, de a te vaccina, a plati la timp impozitele, a merge la serviciu, a creste copiii, a avea grija de toate obligatiile sociale, a-i respecta pe ceilalti, a te tine de cuvânt, inclusiv a câstiga un ban prin munca cinstita – toate astea sunt de fapt viata normala, nu supravietuire.

Supravietuirea imediata

într-o situatie care te ameninta cu posibilitatea mortii rapide – este necesar un raspuns corespunzator: masuri de supravietuire imediata.

Salvarea din accidentele prin care oamenii ajung pe neasteptate izolati în natura, departe de civilizatie, poarta denumirea consacrata de survival, din limba engleza. O mare parte din acest Manual se ocupa de rezolvarea acestei situatii.

însa în viata toate sunt legate între ele, asa ca învatatura si deprinderile pentru survival au aplicatii în numeroase aspecte sau domenii ale vietii de zi cu zi (vezi si # 20.3).

Supravietuirea pe termen lung

Pericolul mortii rapide, ca urmare a unui accident de masina, de drumetie, uragan, incendiu etc, este mai usor de sesizat. Dar exista si altfel de pericole, adeseori mai greu de perceput. Asa sunt situatiile grave în care se pune problema disparitiei lente, dupa un timp: de exemplu razboiul armat, psihologic, economic, cultural, religios; conflictele interetnice; detentia în închisoare; o boala sau epidemie grava; poluarea morala sau a mediului; disparitia limbii materne s.a.m.d.

Natura, cât si istoria, arata clar ca cei slabi vor pieri. Atât la nivel de individ – cât si de grup: satre, etnii, popoare. În vremurile noastre, slab -înseamna: fara educatie, fara scoala. Acesti oameni ori se vor întari prin educatie – ori vor disparea din cauza concurentei locale sau internationale. Nici o solutie miraculoasa, legislatie binevoitoare, mila, ideologie maniheista sau teorie a drepturilor omului (chiar impusa cu forta) – nu poate inversa legea selectiei naturale.

Se poate naste întrebarea „Ce este mai eficient pentru supravietuirea biologica”: barbaria si incultura sau educatia si civilizatia? În istoria de pâna acum a omenirii -asa a fost: barbarii au rapus colectivitatile civilizate (tari, imperii s.a.m.d.). Daca nu altfel – macar prin forta numarului mai mare. În razboi conta enorm forta fizica si numarul luptatorilor. si astazi, emigrantii analfabeti strapung fluierând granitele statelor occidentale, pazite cu cele mai perfectionate tehnologii.

Dar evolutia stiintei si civilizatiei din ultimul secol a schimbat radical situatia strategica. Cea mai evidenta (si totodata trista) manifestare a avantajelor stiintei o reprezinta capacitatea distructiva a armelor moderne cu care natiunile se apara (dar cu care pot sa si atace). Dupa aparitia armei atomice, echilibrul de forte între cei subdezvoltati (mintal) si cei (super)scolarizati s-a schimbat total. În prezent lumea e altfel!

Pentru a supravietui, fiecare din noi trebuie sa se adapteze – altfel va disparea. Ceea ce era bun înainte: atitudine, pregatire, eforturi – nu mai e acum nici adecvat, nici suficient. Letargia „mioritica” (desi rusinoasa, se pare ca aceasta ne-a ajutat sa supravietuim de-a lungul ultimelor secole), nu va mai face doi bani în supratehnicizatul, naprasnic de iutele secol XXI. Metodele vechi, traditionale de supravietuire ale înaintasilor nostri – în majoritate tarani – erau bune pentru survival, dar nu mai sunt de mare folos în vremurile actuale. Or, la noi, tinerii nu mai stiu nici ce stiau pe vremuri taranii gospodari, nici ce stiu acuma profesionistii americani. În prezent e nevoie de alte priceperi: limbi straine, meserii noi (cum ar fi programarea calculatoarelor) – care trebuie învatate, indiferent ca-ti place sau nu. Nu mai merge cu „plugusorul” – azi trebuie „calculatorul”! Supravietuirea în viitor este conditionata de policalificare, de permanenta reorientare si adaptare profesionala – nu de clasica „meserie pentru viata”. Calificarea profesionala depinde de „timpul de înjumatatire a valorii informatiilor”, care a ajuns la 5 ani sau chiar mai putin. Solutia pentru chiverniseala si dezvoltare durabila este: munca, munca si iar munca (dar cu cap!).

Niciodata sa nu crezi ca lucrurile se vor îndrepta de la sine; de obicei, criza lasata în voia ei se înrautateste. Un exemplu îngrozitor îl constituie datoria României fata de statul suedez, pornita de la 27 mil. dolari si ajunsa, dupa 70 de ani de nepasare, iluzii, tembelism si iresponsabilitate a autoritatilor de toate culorile politice, la „doar” 120 mil. de dolari.

Desigur, inainte de a se ocupa de salvarea celorlalti, ar fi bine daca fiecare concetatean si-ar rezolva mai întâi propria lui soarta – fara a cere ajutor. De exemplu, refuzând situatia de muritor de foame, sarac, somer, asistat social sau milog si iesind din ea cu propriile forte.

Adica – sa se salveze gândind, nu cersind.

Se poate trai fie de azi pe mâine, ca frunza în bataia vântului, fara capatâi, dar si demn – ca om bine integrat în tara si societatea sa. Un membru valoros al comunitatii trebuie sa fie constient, treaz, responsabil, nu sa alerge mereu dupa satisfacerea instinctelor primare, tot acceptând noi si noi compromisuri mintale, morale sau corporale. Din pacate, o atitudine responsabila, civica, prevazatoare nu poate fi obtinuta de la sine, cu forte proprii; e nevoie de sprijin exterior, educatie si timp. Însa obligatoriu e nevoie si de participarea si vointa individului. Daca nu vrei sa razbesti – nu te mai poate ajuta nimeni.

Chiar si emigrarea poate fi o solutie pentru supravietuirea pe termen lung -când esti într-adevar în pericol de moarte. Multi însa emigreaza acum nu pentru a-si salva viata, ci pentru a profita de unele avantaje materiale. Oportunisti, nesatiosi „fara mama, fara tata”, au existat în toate vremurile, sub lozinca: ubi bene – ibi patria (patria mea e acolo unde mi-e mai bine). Dar, daca esti om adevarat si stai sa gândesti si cântaresti cu atentie toate avantajele si dezavantajele acestei solutii, constati ca e mai demn si bine sa ramâi în tara ta si sa rezolvi aici problemele existentei. Sa lupti acasa pentru cauza, dreptatea sau viata ta. Sa te ridici, sa-i ajuti pe parinti, prieteni, camarazi. Nu face ca veneticii: Sari tigane, ca arde satul; n 11511m1217l u-i nimic, ma mut în altul! Locul românilor este în România. Daca esti român (deci sentimental) si pleci, vei suferi tot restul vietii de dorul de Tara si vei fi peste tot un venetic. Cred ca fiecare om trebuie sa gândeasca mai departe, întrebându-se: ce-as fi eu fara Tara mea? (probabil un biet derbedeu; der be der însemnând în arabeste: din poarta în poarta).

Când n-ai pentru ce trai – mori. Iar pentru a vrea sa supravietuiesti nu e totdeauna suficienta frica de moarte. Adeseori exista motive si mai puternice -cum ar fi dorinta sa termini o actiune în care esti implicat, dar din care (aparent) n-ai foloase personale. De exemplu sa ajuti pe cineva (iubita, copiii, familia etc), sa realizezi o fapta înaltatoare (patriotica etc). Oamenii sunt dispusi sa munceasca pentru bani, dar sunt gata sa moara – sau sa traiasca – pentru o idee. O viata fara tel e o moarte timpurie (Goethe). Nu numai indivizii au nevoie de un scop în viata, ci si natiunile: daca nu are un ideal, un proiect comun (national), natiunea se stinge, devine o populatie (vezi istoria). Parafrazându-1 pe marele Ronald Reagan (presedintele american, „mare” pentru ca a reusit sa distruga Uniunea Sovietica -„imperiul raului”) putem zice: nu intereseaza ce poate face România pentru tine, ci ce poti face tu pentru ea! Cine nu-si iubeste Patria nu poate iubi nimica.

Asa ca la întrebarea: Va mai supravietui oare România pe termen lung? se poate raspunde si cu da – daca vor exista suficient de multi oameni care sa gândeasca si sa faptuiasca ce trebuie, la timp, dar si cu nu – daca bastinasii indiferenti, iresponsabili vor continua sa se preocupe numai de problemele lor marunte si vor refuza sa gândeasca, sa faca sacrificii pentru binele comun al natiei. Un popor care se ocupa doar de fleacuri devine o natie de mântuiala.

Trebuie precizat ca uneori, în cazuri extreme, exista si situatii în care nu mai merita sa lupti pentru supravietuire, moartea putând fi alternativa preferabila. Alegerea îti apartine, tu decizi! Din fericire – nu orice accident sau situatie deosebita constituie un pericol iminent.

autor Serban Derlogea Manual de Supravietuire

Acest articol a fost publicat în AUTOAPARARE și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s