Sfârşitul libertăţii

“Acesta  este sfatul meu pentru secolul ce ne va conduce în anul 2081. În primul  rând, păziţi cu orice preţ libertatea de exprimare. Fiţi atenţi la  dictatori, care s-au servit permanent de tendinţa fiinţei umane de a-i  blama pe alţii şi de a banaliza realitatea. Şi nu vă priviţi, voi  înşivă, drept gardieni ai libertăţii, atât timp cât nu respectaţi şi nu  apăraţi dreptul oamenilor cu care nu sunteţi de acord, de a se exprima  liber, public şi nestânjenit.”

Gerard K. O’Neill
2081: A Hopeful View of the Human Future
Cel mai recent documentar al National Inflation Association, End of Liberty,  lansat în 2010, expune perspectiva reală a statului american, ce se  îndreaptă aproape neabătut către un colaps social complet, argumentând  prin mărturii ale membrilor asociaţiei, acte legislative americane de  ultimă oră şi interviul luat lui Gerald Celente, economistul cu cele mai  precise previziuni din istoria Statelor Unite.

Am  scris de foarte multe pe acest blog, folosind termenii “orwell-ieni” de  stat fascist sau totalitar şi nu ştiu cât de convingător am fost, dar  ştiu că acest documentar expune perspectiva unei Americi aproape  caricaturale, prin cadrul legal absurd prefigurat în ultimii ani –  începând cu “profeticele” vorbe ale lui George H.W. Bush, primul asasin  prezidenţial care argumenta necesitatea instaurării unei noi ordini  mondiale – dacă nu ar fi, de fapt, exprimarea embrionară a legislaţiei  sclavagiste ce se va instaura, în caz că acest coşmar, al imperiului  capitalist global, va apuca să se concretizeze cumva.

Din nefericire, majoritatea  americanilor şi a restului locuitorilor lumii – în pofida dovezilor din  ce în ce mai evidente, care nu mai trebuie căutate în cine ştie ce  arhive secrete sau “teorii ale conspiraţiei”, ci sunt reprezentate de  atitudinea din ce în ce mai criminală şi iresponsabilă a guvernelor  lumii, ce impun legislaţii tot mai restrictive, în baza unor directive  ale UE sau ONU sau ale unei alte organizaţii masonice – continuă să  ignore realitatea, se complac în distracţii facile, în “pâinea şi  circul” diurn oferit de oficiali şi de mass media, refuzând să priceapă  că se intenţionează distrugerea rasei umane, în beneficiul unui procent  populaţional minuscul, de sub 1%, de indivizi sociopaţi, putred de  bogaţi, care nu se mai mulţumesc cu toate averile lumii, ci vor un  control absolut asupra întregii populaţii planetare.

Recunosc  că întrevăd o rază de speranţă în acel apel la revoluţie mondială,  pomenit în articolul anterior, care pare să se extindă inclusiv la noi,  cu ajutorul internetului, dar nu pot fi foarte optimist, pe de o parte  fiindcă văd continuu în jurul meu inerţia majorităţii oamenilor, care  aşteaptă o rezolvare a problemei sub orice formă – extratereştri,  Dumnezeu sau poate chiar diavol – mai puţin prin propria lor implicare,  iar, pe de altă parte, am fost de prea multe ori martor al confiscării  unor iniţiative lăudabile, de către oculta planetară sau al încercărilor  de a amuţi vocile real dizidente, precum acel parlamentar european  britanic, Nigel Farage, liderul Independence Party, al cărui avion a  fost ajutat să se prăbuşească, în data de 6 mai 2009.

Ancheta acelui aşa-zis accident a  fost condusă în stilul clasic al ocultei, pilotul avionului fiind  declarat nebun în data de 1 decembrie 2010, iar în luna aprilie 2011 a  fost acuzat de ameninţări cu moartea, judecătorul exprimându-se în cea  mai pură limbă de lemn a nemernicilor vânduţi elitelor, afirmând că  pilotul era “în mod clar extrem de deranjat psihic” şi concluzionând  “altruist”:

“Este un om care are nevoie de ajutor. Dacă voi găsi o cale de a-l ajuta, o voi face.”

Pot să jur că l-a ajutat între timp, internându-l în vreun stabiliment psihiatric, bine administrat de statul britanic.
Gerald Celente este un economist  american născut în 1946 în Bronx, New York – care mie personal îmi  aminteşte mereu de Joe Pesci, prin savoarea discursului – ce a avut şi  experienţe politice, conducând campania primarului din Yonkers şi  ocupând o vreme funcţia de asistent executiv al secretarului senatului  statului New York, funcţie pe care el însuşi o defineşte ca “cea mai  proastă pe care am avut-o vreodată”.

Între  1973 şi 1979 a făcut naveta între Chicago şi Washington, în calitate de  consilier de afaceri al guvernului, pentru ca, în 1980, să înfiinţeze  The Trends Research Institute, localizat actualmente în Kingston, New  York, specializat aşa cum îi sugerează şi numele în prognoze  socio-economice, politice sau de altă natură.

Analizele sale extrem de  precise, începând cu anul 1993, includ predicţii asupra terorismului,  colapsurilor economice şi războiului, iar cele de dată mai recentă se  referă la fascismul manifestat în Statele Unite şi revoltele cauzate de  lipsuri alimentare şi impozite.
Celente a prezis de multă vreme sentimentul global anti-american, decăderea economiei şi suferinţele provocate de imigraţie.
În decembrie 2007, Celente scria:
“Bănci în decădere, agenţii de  bursă păguboase, giganţi corporatişti prăbuşiţi, oraşe falimentare,  state aflate în imposibilitate de plată, creditori străini amanetând  servicii vitale ale Statelor Unite… oricare din ele va fi scânteia,  scena este deja pregătită pentru panică generalizată pe străzi.”
şi

“Exact  cum au căzut turnurile gemene, aşa se va prăbuşi şi economia SUA, în  curând… când firmele gigant vor cădea, vor zdrobi însă omul simplu de  pe stradă.”

În 2008, Celente a apărut la Fox  News prezicând criza economică, rebeliuni datorate crizei alimentare şi  impozitelor, în SUA, până în 2012.
În 2009 a prezis ample tulburări publice, pe care le-a grupat sub termenul generic de “Obamageddon” şi, în acelaşi an, scria:
“Wall Street ne controlează  financiar vieţile; mass media ne manipulează minţile. Fără o revoluţie,  aceste instituţii ne vor falimenta ţara, vor continua să lupte în  războaie pierdute, vor declanşa altele noi şi ne vor menţine într-o  subjugare intelectuală perpetuă. Comunităţile mai mici, grupurile mai  mici, statele mai mici, comunităţile ce se pot auto-întreţine vor  supravieţui crizei, în timp ce marile oraşe şi suburbiile hipertrofiate  se vor prăbuşi în mizerie şi conflicte.”,

previzionând totodată mişcări secesioniste ce vor diminua imperiul american.

Am considerat mereu statul  american ca un laborator de cercetări al ocultei mondiale – aşa cum au  fost şi Germania lui Hitler sau lagărul socialist, la vremea lor – ce  prefigurează măsurile ce urmează a fi aplicate în toate ţările lumii,  aflate sub control prin complicitatea unor guverne marionetă,  trădătoare, iar instaurarea Homeland Security, în 2003, este  exemplul  perfect al unui Gestapo modern, care doreşte să controleze totul, de la  traficul pe aeroporturi, până la culturile din fermele individuale  americane sau din curţile oamenilor.
Veţi descoperi din film că nu  este deloc o comparaţie gratuită, ci este însăşi realitatea, societatea  americană actuală fiind una de coşmar, în care orice individ poate fi  zdrobit în orice moment de angrenajul nemernic statal, pentru delicte  minore sau imaginare, cum ar fi netăierea la timp a ierbii din curtea  proprie sau vânzarea de lapte “ilegal”.

O  legislaţie dementă, strâns legată de Codex Alimentarius, S 510 sau  “Food Safety Modernization Act”, despre care se vorbeşte în film la  nivel de iniţiativă a senatorului de Illinois, Dick Durbin, a trecut  deja de senatul american, în pofida protestelor masive, în data de 30  noiembrie 2010, fără ca măcar un singur senator “democrat” să se i  opună.

Legea a fost aprobată omiţând,  însă, trecerea în ilegalitate a majorităţii suplimentelor nutritive,  pentru armonizarea cu legislaţia europeană şi sentinţele de 10 ani de  închisoare pentru cei care vând lapte crud vecinilor.
Ca să vă faceţi o idee asupra  indivizilor care îşi arogă autoritatea de a reglementa ce anume avem noi  dreptul să ne punem în farfurie, New York Times relata că, în plenul  negocierilor, senatorii au decis să întrerupă dezbaterile pentru a face o  scurtă escală la un magazin apropiat, pentru ca un “înţelept”  republican să-i înveţe pe democraţi cum să aleagă fripturi de vită de  bună calitate.

Ăştia sunt tâmpiţii care susţin că locul nostru e într-un sanatoriu psihiatric !

Cred că, pur şi simplu, se tem de concurenţă.
Manifestările violente ale  organizaţiilor statale americane, cu atribuţii de “păstrare a ordinii”,  nu sunt deloc cazuri singulare, aşa cum spuneam.
În iunie 2010, la întrunirea G20  de la Toronto, poliţia canadiană îşi dovedea înrudirea cu surata  sudică, infiltrând poliţişti deghizaţi printre manifestanţii paşnici,  incitând la manifestări violente, în timp ce colegii arestau cu  brutalitate zeci de manifestanţi inocenţi.
Mai există şi raze de speranţă, însă, chiar şi în justiţia canadiană.
Judecătorul Melvyn Green a  refuzat, de exemplu, să-l condamne pe Michael Puddy, care fusese găsit  cu un cuţit în rucsac, afirmând public că poliţiştii “adrenalizaţi” sunt  cei care au acţionat ca agresori, incitând la revoltă, pentru a avea  pretextul efectuării de arestări.

“Singura  agresiune organizată sau colectivă manifestată în acea seară, în acea  locaţie, a fost provocată de poliţie, de fiecare dată când s-a infiltrat  printre demonstranţi. Poliţia a tratat drept infracţiune o demonstraţie  politică paşnică, care este vitală în menţinerea unei democraţii  viabile.”

Desigur că există şi puncte de  vedere naive sau chiar şovine în film, ca de obicei când avem de-a face  cu intens spălata pe creier naţiune americană şi chiar, la modul  surprinzător poate, în exprimarea lui Gerald Celente, care nu se poate  desprinde totuşi de “nobila vocaţie a naţiunii alese” şi de “marile  realizări ale părinţilor fondatori”.

În  pofida scepticismului meu ocazional şi a cinismului incurabil, rămân  convins că ceva se schimbă în bine în această lume, chiar dacă farisei  ca Obama se pregătesc de naţionalizări, prin ordine executive ca cel cu nr. 10998  sau dictatura europeană, cu 13 stele pe drapel, se cramponează  disperată de ideea unei uniuni planetare şubrede şi falimentare, fiindcă  tot mai multe state se revoltă, refuzând să mai accepte un guvern, ca  Belgia sau organizând revoluţii populare de succes, ce conduc la  rescrierea constituţiei de către adevărate grupuri de interes civic, ca  în Islanda, mai ales dacă renunţăm la rolul de observatori pasivi şi  acţionăm noi înşine cumva, abandonând telecomanda în favoarea unei  atitudini verticale şi oneste.

“Mulţi politicieni şi-au făcut  obiceiul de a sublinia, ca pe ceva de la sine înţeles, că poporul nu  merită să fie liber până nu va învăţa ce să facă cu propria sa  libertate. Maxima este demnă de prostul din poveste, care a decis să nu  intre în apă până nu va învăţa să înoate.
Sursa :           http://antiiluzii.blogspot.com

FILM VIDEO

http://www.royalvids.eu/e.php?id=4e97047a45096&width=670&height=430

Acest articol apartine blogului Gandeste Liber   via www.piatza.net
Acest articol a fost publicat în PREGATIRE PENTRU N O M și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s